Ir al contenido principal

Entradas

Mostrando entradas de enero, 2019

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun

ANA IPÃTESCU

18. ANA IPÃTESCU eroină a Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, a participat la eliberarea guvernului revoluţionar S-a născut in 1805 la Bucureşti - Fiică a cârc-serdarului Athanasie şi a Catincăi, învăţase carte, scrisul ei dezvăluind o pregătire intelectuală. Căsătorită cu Nicolae Ipătescu, arendaş, dar şi funcţionar al statului, om cu vederi înaintate. Împărtăşind dorinţa arzătoare de progres a soţului şi fraţilor ei, Grigore şi Constantin, tânăra femeie s-a pus, ca şi ei, în slujba revoluţiei. La 16 iunie 1848 când membrii Guvernului provizoriu de la Islaz sosesc în Bucureşti, Ana era în fruntea poporului. Câteva zile mai târziu, la 19 iunie, avea loc acţiunea contra revoluţionară a coloneilor Odobescu şi Solomon, care au încercat să înlăture guvernul provizoriu, arestând la palat pe membrii acestuia. Atunci, Ana Ipătescu s-a aşezat în fruntea poporului, cu două pistoale în mână, încurajându-l la luptă. Poporul a reuşit să elibereze pe membrii conducerii revoluţiei. Când

MARIN SORESCU

17. MARIN SORESCU poet, dramaturg, eseist, traducător, pictor, ministru Se naşte in Bulzeşti, Dolj (19.02.1936) - Orfan de tată încă din copilărie, urmează şcoala primară în comuna natală, iar prima clasă liceală în Craiova. În urma reformei învăţământului urmează două clase la şcoala din comuna Murgaş. În anul 1950 este elev al Şcolii Medii Militare Dimtrie Cantemir din Predeal, unde conduce cenaclul literar. Student la Facultatea de Filologie din Iaşi, întâi la secţia de limba şi literatura rusă, apoi la cea de limba română. Debutează în anul 1959 la Viaţa studenţească, iar după absolvire devine redactor al acestei reviste. Redactor la revista Luceafărul. Debutul editorial are loc în anul 1964 cu volumul de parodii Singur printre poeţi. În 1965 îi apare volumul de Poeme distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. În anul 1968, pentru piesa de teatru Ioan este distins atât cu Premiul Uniunii Scriitorilor, cât şi cu Premiul Academiei. Continuă să-i apară noi volume de versuri, teatr

TIBERIU POPOVICIU

16. TIBERIU POPOVICIU matematician S-a născut la Arad (16.02.1906). În anul 1923 a publicat primul său articol ştiinţific. La absolvirea Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, activitatea ştiinţifică era deja impresionantă cu lucrări publicate în revista de matematică. Preocupările se referau la teoria numerelor, algebră, analiză combinatorie, geometrie sintetică, analiză matematică. Prin grija lui Gh. Ţiţeica îşi desăvârşeşte studiile la Paris. Deşi doctor în ştiinţe la Sorbona, întors în ţară a ocupat funcţiii modeste. Plecat la Cernăuţi (1940) şi-a pierdut preţioasa bibliotecă împreună cu toate manuscrisele. T. Popoviciu este considerat întemeietorul şcolii româneşti de analiză numerică. Bilanţul activităţii sale ştiinţifice este grandios cuprinzând peste 300 de publicaţii de specialitate. A murit la 29 oct. 1975, Cluj. *sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm *foto: http://www.cs.ubbcluj.ro/wp-c…/uploads/Tiberiu-Popoviciu.jpg

SPIRU HARET

15. SPIRU HARET astronom, matematician, sociolog şi om politic S-a născut în comuna Hanul Conachi (15.02.1851), Putna. Şcoala primară a urmat-o în casa părintească, apoi la Dorohoi şi Iaşi. Vine la Bucureşti şi continuă la Liceul "Sf. Sava". Din anii liceului au rămas două cărţi de matematică redactate de viitorul savant. În 1873 publică Elemente de trigonometrie, care au servit ca manual de liceu până în anul 1928. A urmat Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. În 1874 pleacă la Paris spre a se specializa în matematici, unde obţine titlul de doctor la Sorbona (1878). Teza sa purta titlul Asupra invariabilităţii marilor axe ale orbitelor planetare. Ca un omagiu adus memoriei sale, în 1977, cu ocazia cartografiei suprafeţei nevăzute a Lunii, unei formaţiuni lunare i s-a dat numele de Haret. A fost cel dintâi astronom român cu solide preocupări teoretice, dar şi cu observaţii interesante, privind eclipsele de Soare, pata roşie a planetei Jupiter sau unii

TITU MAIORESCU

14. TITU MAIORESCU critic, politician S-a născut la Craiova (15.02.1840). A studiat la Braşov, Viena, Berlin, Giessen. La Paris a luat doctoratul în filosofie. La 21 de ani era deja un nume cunoscut în cercurile filosofice germane. Revenit în ţară, parcurge repede treptele ierarhiei intelectuale : profesor la Universitatea din Iaşi, ministru al Instrucţiunii publice, membru al Academiei, deputat în Parlament, iar în 1912 este prim-ministru. În 1863 înfiinţează la Iaşi, împreună cu Iacob Negruzzi, P.. Carp, V. Pogor, Th. Rosetti, societatea Junimea, în cadrul căreia a ţinut un număr de "prelecţiuni populare pe teme de filosofie, psihologie, logică şi literatură". În 1867 ia fiinţă revista Convorbiri literare (cu toate că redactor responsabil este Iacob Negruzzi), conducătorul spiritual al publicaţiei fiind Titu Maiorescu. Revista publică în paginile sale operele literare ale celor mai importanţi scriitori ai vremii : M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, I. Slav

DIMITRIE GUSTI

13. DIMITRIE GUSTI sociolog, estetician, filosof 13.02.1880 Iaşi. Studii liceale la Institutele unite din Iaşi, studii superioare la Facultatea de Litere, drept şi ştiinţe a Universităţii din Iaşi, Facultatea de Filosofie a Universităţii din Berlin, Institutul de psihologie experimentală din Leipzig, doctoratul în filosofie la Universitatea din Leipzig în anul 1904. Revine la Berlin şi se dedică sociologiei, dreptului şi economiei politice. Aceste studii s-au finalizat cu încă o teză de doctorat în drept în anul 1908. Studiază sociologia la Paris cu E. Durkheim. La 1 aprilie 1910 este numit profesor agregat definitiv la catedra de istoria filosofiei greceşti, etică şi sociologie din cadrul Facultăţii de litere, drept şi ştiinţe a Universităţii din Iaşi. În 1920 este transferat la Catedra de sociologie, etică, politică şi estetică a Facultăţii de litere şi filosofie a Universităţii Bucureşti. Membru al Academiei Române (1919), director al Asociaţiei pentru ştiinţa şi refor

ALEXANDRU DAVILA

12. ALEXANDRU DAVILA scriitor n. 12.02.1862. S-a născut la Goleşti (locul de baştină al cunoscutei familii a Goleştilor, cărturari luminaţi ai Munteniei). Fiu al doctorului Carol Davila, personalitate marcantă a medicinei româneşti. Mama, Anica Racoviţă, era nepoata directă a lui Dinicu Golescu. Începe liceul la Bucureşti, pe care-l continuă la Paris, unde se înscrie şi la Universitate. Plin de entuziasm, urmăreşte toate evenimentele culturale şi artistice franceze, simţindu-se atras îndeosebi de spiritul înnoitor al vremii. Intră în diplomaţie ca ataşat de legaţie la Roma şi Bruxelles până în 1844. Întors în ţară, se dedică criticii literare şi teatrale. În 1902 are loc premiera piesei Vlaicu Vodă, cu C. Nottara în rolul titular şi Agatha Bârsescu în Doamna Clara, eveniment care-l transformă într-un scriitor de o mare şi autentică originalitate. Între anii 1905-1908 şi 1912-1914 este director al Teatrului Naţional din Bucureşti. În perioada 1909-1911 este organizator şi an

FARKAS BOLYAI (Alesi Gatica)

11. FARKAS BOLYAI (Alesi Gatica) matematician 09.02.1775 - sat Bolya, azi Buia, comuna Şeica Mare, jud. Sibiu - 21 nov. 1856, Tg. Mureş) Studii universitare la Gottingen (1796-1797), unde se împrieteneşte cu C. Fr. Gauss. Profesor de matematică, fizică şi chimie la Colegiul reformat din Tg. Mureş (1804-1851). Cercetările sale se referă la fundamentele geometriei, în special la teoria paralelelor. Lucrarea sa, Tentomen (2 vol.), scrisă în latină, este prima carte de analiză matematică apărută în Transilvania. Este autorul unor piese de teatru în limba maghiară, a unor lucrări de silvicultură (rămasă în manuscris) şi inventatorul unui tip de sobă economică răspândită atunci în Transilvania. *sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm * foto: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/58/Farkas_Bolyai.jpg/220px-Farkas_Bolyai.jpg

GEO BOGZA

10. GEO BOGZA  poet, prozator, publicist  (n. 06.02.1908, Ploiești) Fiul lui Alexandru Bogza şi al Elenei Rhea Silvia, fratele scriitorului Radu Tudoran. Şcoala primară la Ploieşti, apoi şcoala de marină din Galaţi şi Constanţa, dar nu va deveni marinar niciodată. Stabilit la Cîmpina, în 1928 editează revista avangardistă Urmuz la care au colaborat Tristan Tzara, Ştefan Roll, Ilarie Voronca, iar desenele aparţin lui Victor Brauner şi Geo Bogza. Colaborează şi la publicaţia Cîmpina editată de un prieten, dar şi la Bilete de papagal; Unu. Debutul editorial se produce în anul 1929 cu placheta Jurnal de sex, urmată, în 1933, de Poemul invectivă, poezie protestatară realizată în mare parte cu procedee suprarealiste. După apariţia Poemului invectivă, scriitorul suportă două detenţii în 1933 şi 1937. În ziarul Tempo din 1937 apare Ioana Maria. 17 poeme. În acelaşi an pleacă în Spania de unde trimite pentru Lumea românească ciclul de reportaje Tragedia poporului basc. Colabore

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria univer

CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU

8. CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU psiholog, filosof, om politic S-a născut în comuna Buiteieşti (02.02.1868), jud. Mehedinţi. Tatăl său, Radu Popescu, a fost un timp secretar al iluministului Eufrosin Poteca, unul dintre primii profesori de filosofie din ţara noastră. Studii la Craiova, după care se înscrie la Facultatea de litere şi filosofie şi de drept la Universitatea din Bucureşti, Titu Maiorescu fiindu-i dascăl şi îndrumător. Şi-a continuat studiile la Mûnchen. Reîntors în ţară în 1893, publică articole pe teme de filosofie şi ştiinţă în Convorbiri literare. În 1897 a fost numit conferenţiar de istorie a filosofiei antice şi estetică, unde a predat şi cursuri de logică, metodologie, teoria cunoaşterii, psihologie, acest din urmă domeniu fiind domeniul său predilect. În 1900 a editat Noua revistă română; Studii filosofice. Revista de filosofie (1923). Între anii 1919-1928 a editat Ideea europeană, Analele de psihologie, cea mai de seamă revistă de psihologie din România, ca

ŞTEFAN LUCHIAN

7. ŞTEFAN LUCHIAN pictor 1.02.1868, Ştefăneşti, Botoşani, se naşte pictorul Ştefan Luchian. Tatăl său a fost aghiotantul prinţului Ioan Cuza. În anul 1873 familia Luchian s-a mutat la Bucureşti, unde Ştefan va urma liceul la "Sf. Sava". Între 1885 şi 1889 urmează Şcoala Belle Arte, unde îi are colegi pe Theodor Aman şi Gheorghe Tătărescu şi, la absolvire, obţine Medalia de Bronz. În paralel urmează şi cursuri pentru flaut. În anul 1889 pleacă la Mûnchen şi se înscrie la Academia Regală de Arte Frumoase. Participă la prima expoziţie a "Cercului artistic" la Bucureşti în anul 1890. Anul următor se înscrie la Academia Julian din Paris, iar în anul 1893 participă la o nouă expoziţie a Cercului artistic. Este numit membru al juriului Expoziţiei artiştilor în viaţă (1894), iar în anul următor este ales vicepreşedinte al Cercului artistic. Anul 1896 este foarte important pentru evoluţia artelor, deoarece, în acest an, se organizează Expoziţia Artiştilor Independ

GHEORGHE ION BRÃTIANU

6. GHEORGHE ION BRÃTIANU istoric (universalist al istoriei românilor, bizantinolog, creator de şcoală în istorie - istoria comparată), filosof, om politic S-a născut în comuna Ruginoasa (30.01.1898), jud. Iaşi. Face parte din vestita familie a Brătienilor. Tatăl său a fost Ion I. C. Brătianu (Ionel), iar mama sa a fost prinţesa Maria Moruzi. Studii liceale la Iaşi, universitare - Drept la Iaşi (1919) şi Litere la Paris (1921). Doctor în filosofie la Cernăuţi (1923) şi doctor în litere la Paris (1929). Profesor universitar la catedra de istorie universală a Universităţii din Iaşi (din 1924) şi Bucureşti (1940-1947). În activitatea politică, lider al unei disidenţe liberale (1930). Membru corespondent şi titular (1942) al Academiei Române, membru al Societa Ligure di Storia Patria (1925) din Geneva. Opera lui Gheorghe Ion Brătianu este extrem de bogată şi variată în conţinut, adesea de substanţă filosofică, profundă şi de mare contribuţie la istoria universală şi cea naţional

ION LUCA CARAGIALE

5. ION LUCA CARAGIALE scriitor S-a născut în satul Haimanale (30.01.1852), astăzi I.L. Caragiale. Şcoala primară o face la Şcoala Domnească din Ploieşti, unde-l are ca învăţător pe Bazil Drăgoşescu, de care se apropie şi căruia îi va păstra amintiri din cele mai bune. Frecventează gimnaziul "Sf. Petru şi Pavel" din acelaşi oraş. În perioada 1868-1870 urmează cursul de mimică şi declamaţie, ţinut la Conservatorul din Bucureşti de Costachi Caragiali, unchiul său, actor şi autor dramatic. După această dată îl aflăm copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. Debutează în Ghimpele (1873-1875) cu diverse cronici semnate Car sau Palicar. În perioada 1876-1878 este pe rând corector, redactor sau numai colaborator la diverse publicaţii ale vremii. De reţinut colaborarea la ziarul Timpul, unde-i are colegi pe Eminescu şi Slavici. La 21 mai 1878, participă pentru prima dată la o întrunire a Junimii, iar la 12 nov. citeşte O noapte f

CAMIL RESSU

4. CAMIL RESSU pictor S-a născut la Galaţi (28.01.1880), fiul al unui magistrat. A terminat liceul în 1896 la Sf. Sava din Bucureşti. În 1897 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, în clasa pictorului G. D. Mirea, pe care o termină la Iaşi. Studii la Mûnchen şi Paris. În Franţa pictează în Bretagne şi frecventează atelierul lui Brâncuşi. Revine în ţară în 1907 şi se dedică desenului umoristic şi politic. În 1919 se înscrie în Partidul Socialist. La Sala Dalles din Bucureşti i se organizează în 1956 o amplă expoziţie retrospectivă. În acelaşi an este ales Membru al Academiei Române. Camil Ressu este asociat cu evoluţia picturii moderne din România. A fost considerat un clasic al picturii din prima jumătate a secolului XX şi a adus în pictură, faţă de ceea ce realizase pictorul Nicolae Grigorescu, o nouă viziune asupra vieţii ţăranului, o viziune realistă a scenelor înfăţişate, prin maniera picturală expresivă şi de intensă originalitate . Ca portretist, s-a impus p

ŞTEFAN PROCOPOIU

3. ŞTEFAN PROCOPOIU fizician, membru al Academiei Române (n.19.01.1890) Are contribuţii în electromagnetism, optică, termodinamică, electrochimie şi spectroscopie. Pe baza teoriei cuantelor a calculat (1913) momentul magnetic al electronului (magnetonul Bohr-Procopiu). A descoperit depolarizarea longitudinală a luminii care străbate soluţiile coloidale şi suspensiile cristaline (fenomenul Procopiu). A pus în evidenţă (1929) discontinuitatea magnetizării unui fir feromagnetic străbătut de un curent alternativ (efectul Procopiu). Cercetări privind difuzia electroliţilor, păturilor metalice subţiri, descărcările electrice în gaze, efectul Barkhausen şi spectrele cu arc ale metalelor. A efectuat măsurători asupra magnetismului terestru în România. Pornind de la Efectul Procopiu, după 1970 au fost construite noi tipuri de memorii electronice cu suport din fir feromagnetic, de foarte mare capacitate. A murit în 1972. *foto - timpul.md: https://www.google.com/url… *sursa: http

MIHAI EMINESCU

2. MIHAI EMINESCU  poet S-a născut la Botoşani (15.01.1850). Descendent al unei vechi familii româneşti din Moldova de Nord, cu rădăcini rurale din partea ambilor părinţi. Tatăl, Gheorghe Eminovici, era un om instruit, iar mama, Raluca, era fiica stolnicului Vasile Iuraşcu. Copilăreşte în primii ani la Botoşani, din 1856 la Ipoteşti, unde familia îşi cumpărase o mică moşie. Studiile le începe probabil în casă, apoi la Cernăuţi, Viena şi Berlin, de filosofie, dar frecventează un larg cerc de discipline : istoria antică, drept, medicină, sanscrită, mitologie. Debutează în 1866 în revista Familia, cu poezia De-aş avea? salutată de Iosif Vulcan, care îi schimbă numele în Eminescu. Adevărata consacrare a poetului se produce în 1870, când începe să colaboreze la Convorbiri literare (Venere şi Madonă), apărută la 15 aprilie 1870, organ al societăţii Junimea din Iaşi, unde va publica întreaga operă antumă. Autoritatea critică a revistei, Titu Maiorescu, îi acordă o atenţie specială,

GRIGORE C. MOISIL

1. GRIGORE C. MOISIL matematician, academician, profesor universitar S-a născut la Tulcea (10.01.1906). A fost fiul profesorului de istorie Constantin Moisil, cunoscut numismat, care a devenit academician şi al institutoarei Elena Moisil. A fost profesor la universităţile din Iaşi şi Bucureşti. A scris lucrări de sinteză în domeniul matematicilor pure şi aplicate : algebră, analiză funcţională, geometrie diferenţială, lingvistică matematică, mecanica ondulatorie a câmpurilor de undă. Contribuţii în logica matematică şi teoria algebrică a mecanismelor automate. Se ocupă de lingvistica matematică, abordând traducerea automată dintr-o limbă în alta, indexarea şi rezumarea lucrărilor. Este citat în Enciclopedia delle matematiche elementari. A murit în anul 1973. *foto: Agerpres: https://www1.agerpres.ro/agerpres/imageResize… *sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm