Ir al contenido principal

SPIRU HARET


15. SPIRU HARET
astronom, matematician, sociolog şi om politic

S-a născut în comuna Hanul Conachi (15.02.1851), Putna. Şcoala primară a urmat-o în casa părintească, apoi la Dorohoi şi Iaşi. Vine la Bucureşti şi continuă la Liceul "Sf. Sava". Din anii liceului au rămas două cărţi de matematică redactate de viitorul savant. În 1873 publică Elemente de trigonometrie, care au servit ca manual de liceu până în anul 1928. A urmat Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. În 1874 pleacă la Paris spre a se specializa în matematici, unde obţine titlul de doctor la Sorbona (1878). Teza sa purta titlul Asupra invariabilităţii marilor axe ale orbitelor planetare. Ca un omagiu adus memoriei sale, în 1977, cu ocazia cartografiei suprafeţei nevăzute a Lunii, unei formaţiuni lunare i s-a dat numele de Haret. A fost cel dintâi astronom român cu solide preocupări teoretice, dar şi cu observaţii interesante, privind eclipsele de Soare, pata roşie a planetei Jupiter sau unii meteoriţi. Numele său rămâne legat şi de reorganizarea pe baze moderne a învăţământului din ţara noastră. Supranumit "omul şcolii", are un rol hotărâtor în dezvoltarea învăţământului de toate gradele. A sprijinit cercetarea ştiinţifică originală, încurajând numeroşi inventatori, printre care şi pe Aurel Vlaicu. Una dintre lucrările sale cele mai interesante este monografia Mecanica socială (1910, Paris, Bucureşti), în care încearcă să aplice principiile mecanicii la viaţa socială, fiind astfel un precursor al utilizării metodelor matematice în studiul fenomenelor sociale. În 1892 a devenit membru al Academiei. A murit la 17 dec. 1912, Bucureşti.


*foto: https://upload.wikimedia.org/…/commons/0/0d/Spiru_Haret_%28…
*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita
Publicar un comentario
Leer más

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi
Publicar un comentario
Leer más