Ir al contenido principal

CONSTANTIN BRÂNCUŞI


19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI
sculptor, pictor

(21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expună şi la Paris la Salonul de Toamnă. Participă la Expoziţia Internaţională de Artă modernă din New York şi apoi la Chicago şi Boston. În tot ce va crea după lucrările : Rugăciunea; Cuminţenia pământului; Sărutul; Muza adormită, realizate în această perioadă, se va simţi atras de misterioasele forţe ale Universului, de formele primordiale şi de forma pură fără să se desprindă total de sursele de inspiraţie autohtonă. Brâncuşi spunea că a venit la Paris purtând în traistă legendele străbune româneşti. În 1922 expune la Expoziţia de Artă Contemporană Franceză la New York. Are o expoziţie personală la Brummer Gallery din New York, cu 37 de sculpturi, 5 socluri, o pictură şi 27 desene. În 1927 expune la Chicago, Paris şi New York, Amsterdam şi Londra (1948), Zurich (1954). Cu lucrarea Muza adormită, Brâncuşi împingea sculptura spre abstractizare. În 1938 termină ridicarea Coloanei fără sfârşit de la Tg. Jiu. Sculptura Prometeu e o reprezentare modernă a începutului eliberării gândirii; Măiastra are o legătură specială cu miturile româneşti şi universale reprezentate de Pasărea Phoenix; Pasărea în spaţiu a devenit simbolul zborului, al ascensiunii, al lejerităţii spiritului. Opera sa se înscrie ca o pagină în istoria culturii, ocupând centrul artei contemporane mondiale. Recunoscut ca un simbol al artei moderne a secolului s-a reconstruit atelierul său la Centrul Pompidou din Paris. Lucrări de referinţă : Cuminţenia pămîntului; Rugăciunea; Sărutul; Muza adormită; Prometeu; Măiastra; Tors de fată; Spiritul lui Buda; Peştele; Broasca ţestoasă zburând; Coloana fără sfârşit; Masa tăcerii şi Poarta sărutului. Ref. : Brâncuşi : [album]. Bucureşti, meridiane, 1965. Comarnescu, Petru. Brâncuşi : mit şi metamorfoză în sculptura contemporană: Meridiane, 1972. Grigorescu, Dan. Brâncuşi şi arta modernă. Universal Dalsi, 2001. Pogorilovschi, Ion. Brâncuşiana et Brâncuşiada. Editura Eminescu, 2000.

*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/…/800px-Edward_Steichen_-_Bran…

Comentarios

Entradas populares de este blog

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

GEORGE BACOVIA

92. GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist 4.09.1881 Se naşte, la Bacău, GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist. Numele real era Gheorghe Vasiliu, fiul unui comerciant. După studii de drept, urmate cu întreruperi, devine membru al baroului din Bacău. Nu va profesa însă nicodată având alte îndeletniciri fără legătură cu pregătirea sa profesională : învăţător suplinitor, copist, ajutor de contabil. Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună parte din timp prin sanatorii şi spitale. Redactor la revista Orizonturi Noi din Bacău. În anul 1916 debutează cu volumul Plumb, premiat de Ministerul Artelor în 1923. În anul 1925 este directorul Ateneului Cultural şi obţine Premiul Societăţii Scriitorilor. După căsătoria cu Agatha Grigorescu se mută la Bucureşti unde editează revista Orizonturi Noi. În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie de la Societatea Scriitorilor, dar va continua să presteze, cât sănătatea îi permite, munci ocazionale, cum ...