Ir al contenido principal

CONSTANTIN BRÂNCUŞI


19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI
sculptor, pictor

(21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expună şi la Paris la Salonul de Toamnă. Participă la Expoziţia Internaţională de Artă modernă din New York şi apoi la Chicago şi Boston. În tot ce va crea după lucrările : Rugăciunea; Cuminţenia pământului; Sărutul; Muza adormită, realizate în această perioadă, se va simţi atras de misterioasele forţe ale Universului, de formele primordiale şi de forma pură fără să se desprindă total de sursele de inspiraţie autohtonă. Brâncuşi spunea că a venit la Paris purtând în traistă legendele străbune româneşti. În 1922 expune la Expoziţia de Artă Contemporană Franceză la New York. Are o expoziţie personală la Brummer Gallery din New York, cu 37 de sculpturi, 5 socluri, o pictură şi 27 desene. În 1927 expune la Chicago, Paris şi New York, Amsterdam şi Londra (1948), Zurich (1954). Cu lucrarea Muza adormită, Brâncuşi împingea sculptura spre abstractizare. În 1938 termină ridicarea Coloanei fără sfârşit de la Tg. Jiu. Sculptura Prometeu e o reprezentare modernă a începutului eliberării gândirii; Măiastra are o legătură specială cu miturile româneşti şi universale reprezentate de Pasărea Phoenix; Pasărea în spaţiu a devenit simbolul zborului, al ascensiunii, al lejerităţii spiritului. Opera sa se înscrie ca o pagină în istoria culturii, ocupând centrul artei contemporane mondiale. Recunoscut ca un simbol al artei moderne a secolului s-a reconstruit atelierul său la Centrul Pompidou din Paris. Lucrări de referinţă : Cuminţenia pămîntului; Rugăciunea; Sărutul; Muza adormită; Prometeu; Măiastra; Tors de fată; Spiritul lui Buda; Peştele; Broasca ţestoasă zburând; Coloana fără sfârşit; Masa tăcerii şi Poarta sărutului. Ref. : Brâncuşi : [album]. Bucureşti, meridiane, 1965. Comarnescu, Petru. Brâncuşi : mit şi metamorfoză în sculptura contemporană: Meridiane, 1972. Grigorescu, Dan. Brâncuşi şi arta modernă. Universal Dalsi, 2001. Pogorilovschi, Ion. Brâncuşiana et Brâncuşiada. Editura Eminescu, 2000.

*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/…/800px-Edward_Steichen_-_Bran…

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita
Publicar un comentario
Leer más

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi
Publicar un comentario
Leer más