Ir al contenido principal

TUDOR ARGHEZI


74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg

21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista lui N.D. Cocea. Desfăşoară o activitate publicistică dintre cele mai prodigioase (poezii, articole, pamflete) la Facla, Seara, Cronica. În timpul primului război rămâne în Capitală şi este redactorul unei gazete oficiale, fapt care-i atrage condamnarea. Este graţiat prin intervenţia lui N. Iorga. După război îşi continuă activitatea publicistică la Hiena, este redactor-şef al revistei Cuget românesc, director al ziarului Naţiunea, colaborator la Gândirea, Contimporanul, Clipa, Ţara noastră, Kalendi, spre a nu mai pomeni de Viaţa Românească sau Adevărul literar şi artistic. În anul 1928 îşi editează propria publicaţie, Bilete de papagal, la început zilnic, apoi săptămânal. Caracteristic acestei publicaţii este formatul mic, dar în paginile sale se regăsesc nume de prestigiu. Debutul editorial se produce târziu, în 1927, cu volumul Cuvinte potrivite, dar după aceasta, aproape în fiecare an, vor apărea noi volume atât de versuri cât şi de proză, pamflete, piese de teatru : Icoane de lemn (1929); Poarta neagră (1930); Flori de mucigai (1931); Tablete din Ţara de Kuty (1933); Ochii Maicii Domnului (1934); Cărticica de seară (1935); Cimitirul Buna-Vestire (1936); Ce-ai cu mine vîntule (1937), Hore (1939). În 1934 primeşte Premiul Naţional. În perioada războiului scoate romanul Lina, inspirat din perioada cât a lucrat la Chitila. Colaborează la ziarul Informaţia zilei, deţinând rubrica permanentă Bilete de papagal. În sep. 1943 aici publică pamfletul Baroane care atrage suprimarea publicaţiei şi internarea autorului în lagărul de la Tg. Jiu. După cel de-al doilea război publică volumele: Bilete de papagal; Manual de morală practică; Una sută una poeme, şi i se joacă piesa Seringa. Laureat al Premiului Naţional pentru literatură (1946). După o perioadă de tăcere, datorită schimbării regimului, în 1954 îi apare placheta Prisaca, apoi 1907. Peisaje; Cîntare omului; Stihuri pestriţe; Frunze; Cadenţe; Silabe; Ritmuri; Noaptea. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, laureat al Premiului de Stat (1957) şi al Premiului Herder (1965). Se stinge din viaţă la 14 iul. 1967 şi este înmormântat în grădina casei sale de la Mărţişor.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más