48. BELA
BARTOK, muzician
(25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita de dansuri (1923), compusă din două dansuri arabe, unul ungar şi unul românesc. Pleacă în prima lui călătorie în Statele Unite, iar la Philadelphia este premiat pentru al treilea cvartet al său şi scrie două rapsodii pentru vioară şi pian. În 1930, în Cantata Profana, Bartok preia o temă legendară a colindelor româneşti : cei nouă fii ai unui ţăran, transformaţi în cerbi, îşi regăsesc libertatea. În 1933 va cânta el însuşi, în primă audiţie, la Frankfurt, cel de-al doilea concert al său pentru pian, acompaniat fiind de dirijorul Hans Rosbaut.
Comentarios
Publicar un comentario