Ir al contenido principal

ANA IPÃTESCU


18. ANA IPÃTESCU
eroină a Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, a participat la eliberarea guvernului revoluţionar

S-a născut in 1805 la Bucureşti - Fiică a cârc-serdarului Athanasie şi a Catincăi, învăţase carte, scrisul ei dezvăluind o pregătire intelectuală. Căsătorită cu Nicolae Ipătescu, arendaş, dar şi funcţionar al statului, om cu vederi înaintate. Împărtăşind dorinţa arzătoare de progres a soţului şi fraţilor ei, Grigore şi Constantin, tânăra femeie s-a pus, ca şi ei, în slujba revoluţiei. La 16 iunie 1848 când membrii Guvernului provizoriu de la Islaz sosesc în Bucureşti, Ana era în fruntea poporului. Câteva zile mai târziu, la 19 iunie, avea loc acţiunea contra revoluţionară a coloneilor Odobescu şi Solomon, care au încercat să înlăture guvernul provizoriu, arestând la palat pe membrii acestuia. Atunci, Ana Ipătescu s-a aşezat în fruntea poporului, cu două pistoale în mână, încurajându-l la luptă. Poporul a reuşit să elibereze pe membrii conducerii revoluţiei. Când revoluţia a fost înăbuşită, Nicolae Ipătescu şi Grigore au fost condamnaţi la exil. În 1849 Ana obţine îngăduinţa să-şi viziteze soţul în Turcia, iar în 1850, prin stăruinţele soţiei, se întoarce în patrie. În schimb, fratele Grigore Ipătescu moare în 1852 în exil, la Brusa. Restul vieţii, Ana Ipătescu a trăit retrasă dar atentă la evenimentele vremii. Astfel, în 1863, a fost printre primele contribuabile la subscripţia publică menită a veni în ajutorul ţăranilor arestaţi în ianuarie 1862 pentru participarea la mişcarea condusă de Mircea Mălăeru. A murit la 13 martie 1875.


*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://www.efemeride.ro/…/up…/2017/11/Ana-Ip%C4%83tescu.jpg

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más