Ir al contenido principal

MARIN SORESCU


17. MARIN SORESCU
poet, dramaturg, eseist, traducător, pictor, ministru

Se naşte in Bulzeşti, Dolj (19.02.1936) - Orfan de tată încă din copilărie, urmează şcoala primară în comuna natală, iar prima clasă liceală în Craiova. În urma reformei învăţământului urmează două clase la şcoala din comuna Murgaş. În anul 1950 este elev al Şcolii Medii Militare Dimtrie Cantemir din Predeal, unde conduce cenaclul literar. Student la Facultatea de Filologie din Iaşi, întâi la secţia de limba şi literatura rusă, apoi la cea de limba română. Debutează în anul 1959 la Viaţa studenţească, iar după absolvire devine redactor al acestei reviste. Redactor la revista Luceafărul. Debutul editorial are loc în anul 1964 cu volumul de parodii Singur printre poeţi. În 1965 îi apare volumul de Poeme distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. În anul 1968, pentru piesa de teatru Ioan este distins atât cu Premiul Uniunii Scriitorilor, cât şi cu Premiul Academiei. Continuă să-i apară noi volume de versuri, teatru, eseuri : Unde fugim de-acasă (1966), Tinereţea lui Don Quijote (1968), Teoria sferelor de influenţă (1969), Tuşiţi (1970), Unghi (1970), Paracliserul (1970), Insomnii (1971), Suflete bune la toate (1972), La Lilieci (vol. 1-6, 1972-1995), Setea muntelui de sare; Trei dinţi din faţă (1977), Uşor cu pianul pe scări (1986), Viziunea vizuinii (1982), Vărul Shakespeare şi alte piese (1992). Primul volum din ciclul La Lilieci obţine Premiul Uniunii Scriitorilor, iar al doilea pe cel al Academiei Române. După 1971 este cunoscut şi ca artist plastic şi obţine o bursă din partea Academiei de Arte din Berlinul de Vest. Devine doctor în filologie în anul 1992 şi membru corespondent al Academiei Române. Laureat al Premiului Herder. În anul 1995 devine ministru al culturii pentru scurt timp. Moare la 8 dec. 1996 în Bucureşti. La scurt timp îi urmează şi soţia sa, Virginia, născută Şeitan.


*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/…/commo…/0/01/Marin_Sorescu.jpg

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita
Publicar un comentario
Leer más

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi
Publicar un comentario
Leer más