Ir al contenido principal

MARIN SORESCU


17. MARIN SORESCU
poet, dramaturg, eseist, traducător, pictor, ministru

Se naşte in Bulzeşti, Dolj (19.02.1936) - Orfan de tată încă din copilărie, urmează şcoala primară în comuna natală, iar prima clasă liceală în Craiova. În urma reformei învăţământului urmează două clase la şcoala din comuna Murgaş. În anul 1950 este elev al Şcolii Medii Militare Dimtrie Cantemir din Predeal, unde conduce cenaclul literar. Student la Facultatea de Filologie din Iaşi, întâi la secţia de limba şi literatura rusă, apoi la cea de limba română. Debutează în anul 1959 la Viaţa studenţească, iar după absolvire devine redactor al acestei reviste. Redactor la revista Luceafărul. Debutul editorial are loc în anul 1964 cu volumul de parodii Singur printre poeţi. În 1965 îi apare volumul de Poeme distins cu premiul Uniunii Scriitorilor. În anul 1968, pentru piesa de teatru Ioan este distins atât cu Premiul Uniunii Scriitorilor, cât şi cu Premiul Academiei. Continuă să-i apară noi volume de versuri, teatru, eseuri : Unde fugim de-acasă (1966), Tinereţea lui Don Quijote (1968), Teoria sferelor de influenţă (1969), Tuşiţi (1970), Unghi (1970), Paracliserul (1970), Insomnii (1971), Suflete bune la toate (1972), La Lilieci (vol. 1-6, 1972-1995), Setea muntelui de sare; Trei dinţi din faţă (1977), Uşor cu pianul pe scări (1986), Viziunea vizuinii (1982), Vărul Shakespeare şi alte piese (1992). Primul volum din ciclul La Lilieci obţine Premiul Uniunii Scriitorilor, iar al doilea pe cel al Academiei Române. După 1971 este cunoscut şi ca artist plastic şi obţine o bursă din partea Academiei de Arte din Berlinul de Vest. Devine doctor în filologie în anul 1992 şi membru corespondent al Academiei Române. Laureat al Premiului Herder. În anul 1995 devine ministru al culturii pentru scurt timp. Moare la 8 dec. 1996 în Bucureşti. La scurt timp îi urmează şi soţia sa, Virginia, născută Şeitan.


*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/…/commo…/0/01/Marin_Sorescu.jpg

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más