Ir al contenido principal

CAMIL RESSU


4. CAMIL RESSU
pictor

S-a născut la Galaţi (28.01.1880), fiul al unui magistrat. A terminat liceul în 1896 la Sf. Sava din Bucureşti. În 1897 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, în clasa pictorului G. D. Mirea, pe care o termină la Iaşi. Studii la Mûnchen şi Paris. În Franţa pictează în Bretagne şi frecventează atelierul lui Brâncuşi. Revine în ţară în 1907 şi se dedică desenului umoristic şi politic. În 1919 se înscrie în Partidul Socialist. La Sala Dalles din Bucureşti i se organizează în 1956 o amplă expoziţie retrospectivă. În acelaşi an este ales Membru al Academiei Române. Camil Ressu este asociat cu evoluţia picturii moderne din România. A fost considerat un clasic al picturii din prima jumătate a secolului XX şi a adus în pictură, faţă de ceea ce realizase pictorul Nicolae Grigorescu, o nouă viziune asupra vieţii ţăranului, o viziune realistă a scenelor înfăţişate, prin maniera picturală expresivă şi de intensă originalitate . Ca portretist, s-a impus prin analiza structurii fizice şi psihologice a personajelor înfăţişate. Ca pictor peisagist a fost preocupat de o construcţie solidă, clară şi de dorinţa de a înfăţişa spaţiile întinse ale naturii, în culori puternice, ferme, luminoase, contrastante şi cu efecte de tonalităţi decorative. A murit la 01.04.1962, la Bucureşti. Lucrări de referinţă : Femei în peisaj; Paris, 1906-1907; Vecernie la Vlaici (1909); Linişte pioasă (1910); Semănători (1910); La arat (1910); În rugăciune (1911); O înmormântare la ţară (1911); Portret: Pictorul Ştefan Luchian (1912); Portret de fată (1917); Ţărani la prânz (1926); Odihna cosaşilor (1925); Odihnă pe câmp (1927); Portretul poetului Octavian Goga (1920); Portretul poetului Tudor Arghezi; Familie de ţărani (1943); Autoportret (1941); Autoportret în roşu (1947).





*foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Camil_Ressu.jpg
*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

MIHAI EMINESCU

2. MIHAI EMINESCU  poet S-a născut la Botoşani (15.01.1850). Descendent al unei vechi familii româneşti din Moldova de Nord, cu rădăcini rurale din partea ambilor părinţi. Tatăl, Gheorghe Eminovici, era un om instruit, iar mama, Raluca, era fiica stolnicului Vasile Iuraşcu. Copilăreşte în primii ani la Botoşani, din 1856 la Ipoteşti, unde familia îşi cumpărase o mică moşie. Studiile le începe probabil în casă, apoi la Cernăuţi, Viena şi Berlin, de filosofie, dar frecventează un larg cerc de discipline : istoria antică, drept, medicină, sanscrită, mitologie. Debutează în 1866 în revista Familia, cu poezia De-aş avea? salutată de Iosif Vulcan, care îi schimbă numele în Eminescu. Adevărata consacrare a poetului se produce în 1870, când începe să colaboreze la Convorbiri literare (Venere şi Madonă), apărută la 15 aprilie 1870, organ al societăţii Junimea din Iaşi, unde va publica întreaga operă antumă. Autoritatea critică a revistei, Titu Maiorescu, îi acordă o atenţie speci...
Publicar un comentario
Leer más