Ir al contenido principal

ŞTEFAN LUCHIAN


7. ŞTEFAN LUCHIAN
pictor

1.02.1868, Ştefăneşti, Botoşani, se naşte pictorul Ştefan Luchian. Tatăl său a fost aghiotantul prinţului Ioan Cuza. În anul 1873 familia Luchian s-a mutat la Bucureşti, unde Ştefan va urma liceul la "Sf. Sava". Între 1885 şi 1889 urmează Şcoala Belle Arte, unde îi are colegi pe Theodor Aman şi Gheorghe Tătărescu şi, la absolvire, obţine Medalia de Bronz. În paralel urmează şi cursuri pentru flaut. În anul 1889 pleacă la Mûnchen şi se înscrie la Academia Regală de Arte Frumoase. Participă la prima expoziţie a "Cercului artistic" la Bucureşti în anul 1890. Anul următor se înscrie la Academia Julian din Paris, iar în anul 1893 participă la o nouă expoziţie a Cercului artistic. Este numit membru al juriului Expoziţiei artiştilor în viaţă (1894), iar în anul următor este ales vicepreşedinte al Cercului artistic. Anul 1896 este foarte important pentru evoluţia artelor, deoarece, în acest an, se organizează Expoziţia Artiştilor Independenţi. În anul următor are o expoziţie personală şi participă la execuţia picturii la catedrala din Tulcea. Înfiinţează Societatea Ileana şi participă cu două pasteluri la Expoziţia universală de la Paris (1900). Se ocupă de fondarea societăţii Tinerimea artistică şi are o expoziţie personală în cadrul acestei societăţi. Participă la Expoziţia internaţională de la Hamburg şi continuă să aibă expoziţii personale în ţară, iar în anul 1915 are loc ultima participare publică la Expoziţia oficială a artiştilor în viaţă. Luchian a introdus o viziune nouă în arta românească şi a avut o atitudine curajoasă, opunându-se tradiţiilor şi practicilor oficiale care frânau dezvoltarea artei. Artist dotat cu mari valenţe artistice şi poetice, Luchian este considerat în pictura românească "înnoitorul" sau "pictorul culorilor". Bolnav, moare la 28 iun. 1916. Lucrări de referinţă : Franceza lucrând, Autoportret, Cioban cu oile, Safta florăreasa, Mahalaua Dracului, La împărţitul porumbului, Un zugrav, Maci, Anemone.




*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/…/220px-Self-Portrait_Stefan_L…

Comentarios

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi