Ir al contenido principal

ŞTEFAN LUCHIAN


7. ŞTEFAN LUCHIAN
pictor

1.02.1868, Ştefăneşti, Botoşani, se naşte pictorul Ştefan Luchian. Tatăl său a fost aghiotantul prinţului Ioan Cuza. În anul 1873 familia Luchian s-a mutat la Bucureşti, unde Ştefan va urma liceul la "Sf. Sava". Între 1885 şi 1889 urmează Şcoala Belle Arte, unde îi are colegi pe Theodor Aman şi Gheorghe Tătărescu şi, la absolvire, obţine Medalia de Bronz. În paralel urmează şi cursuri pentru flaut. În anul 1889 pleacă la Mûnchen şi se înscrie la Academia Regală de Arte Frumoase. Participă la prima expoziţie a "Cercului artistic" la Bucureşti în anul 1890. Anul următor se înscrie la Academia Julian din Paris, iar în anul 1893 participă la o nouă expoziţie a Cercului artistic. Este numit membru al juriului Expoziţiei artiştilor în viaţă (1894), iar în anul următor este ales vicepreşedinte al Cercului artistic. Anul 1896 este foarte important pentru evoluţia artelor, deoarece, în acest an, se organizează Expoziţia Artiştilor Independenţi. În anul următor are o expoziţie personală şi participă la execuţia picturii la catedrala din Tulcea. Înfiinţează Societatea Ileana şi participă cu două pasteluri la Expoziţia universală de la Paris (1900). Se ocupă de fondarea societăţii Tinerimea artistică şi are o expoziţie personală în cadrul acestei societăţi. Participă la Expoziţia internaţională de la Hamburg şi continuă să aibă expoziţii personale în ţară, iar în anul 1915 are loc ultima participare publică la Expoziţia oficială a artiştilor în viaţă. Luchian a introdus o viziune nouă în arta românească şi a avut o atitudine curajoasă, opunându-se tradiţiilor şi practicilor oficiale care frânau dezvoltarea artei. Artist dotat cu mari valenţe artistice şi poetice, Luchian este considerat în pictura românească "înnoitorul" sau "pictorul culorilor". Bolnav, moare la 28 iun. 1916. Lucrări de referinţă : Franceza lucrând, Autoportret, Cioban cu oile, Safta florăreasa, Mahalaua Dracului, La împărţitul porumbului, Un zugrav, Maci, Anemone.




*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/…/220px-Self-Portrait_Stefan_L…

Comentarios

Entradas populares de este blog

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

GEORGE BACOVIA

92. GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist 4.09.1881 Se naşte, la Bacău, GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist. Numele real era Gheorghe Vasiliu, fiul unui comerciant. După studii de drept, urmate cu întreruperi, devine membru al baroului din Bacău. Nu va profesa însă nicodată având alte îndeletniciri fără legătură cu pregătirea sa profesională : învăţător suplinitor, copist, ajutor de contabil. Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună parte din timp prin sanatorii şi spitale. Redactor la revista Orizonturi Noi din Bacău. În anul 1916 debutează cu volumul Plumb, premiat de Ministerul Artelor în 1923. În anul 1925 este directorul Ateneului Cultural şi obţine Premiul Societăţii Scriitorilor. După căsătoria cu Agatha Grigorescu se mută la Bucureşti unde editează revista Orizonturi Noi. În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie de la Societatea Scriitorilor, dar va continua să presteze, cât sănătatea îi permite, munci ocazionale, cum ...

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...