TITU MAIORESCU

14. TITU MAIORESCU

critic, politician

S-a născut la Craiova (15.02.1840). A studiat la Braşov, Viena, Berlin, Giessen. La Paris a luat doctoratul în filosofie. La 21 de ani era deja un nume cunoscut în cercurile filosofice germane. Revenit în ţară, parcurge repede treptele ierarhiei intelectuale : profesor la Universitatea din Iaşi, ministru al Instrucţiunii publice, membru al Academiei, deputat în Parlament, iar în 1912 este prim-ministru. În 1863 înfiinţează la Iaşi, împreună cu Iacob Negruzzi, P.. Carp, V. Pogor, Th. Rosetti, societatea Junimea, în cadrul căreia a ţinut un număr de "prelecţiuni populare pe teme de filosofie, psihologie, logică şi literatură". În 1867 ia fiinţă revista Convorbiri literare (cu toate că redactor responsabil este Iacob Negruzzi), conducătorul spiritual al publicaţiei fiind Titu Maiorescu. Revista publică în paginile sale operele literare ale celor mai importanţi scriitori ai vremii : M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, I. Slavici, D. Zamfirescu ş.a. în impunerea cărora a avut un rol deosebit. Pe unii dintre ei (Eminescu, I. Slavici, A.D. Xenopol) i-a ajutat să studieze în străinătate, pe I. Creangă, fostul elev, I-a adus la Junimea, lui I.L. Caragiale i-a luat apărare în faţa criticii obtuze. S-a îngrijit de publicarea primei culegeri a poeziilor lui Eminescu. Aproape că nu există scriitor de seamă din epoca 1870-1890 care să nu fi beneficiat de sprijinul lui (exceptând pe B.P. Hasdeu şi Al. Macedonski, adversari declaraţi ai criticului). A dus mari bătălii pentru limba scrisă şi pentru introducerea criteriului estetic în aprecierea literară, elaborând celebra teorie a "formelor fără fond". Problema scrierii limbii române era deosebit de importantă întrucât se luase, în 1860, măsura înlocuirii alfabetului chirilic cu cel latin. După soluţionarea problemelor ortografice (Despre scrierea limbii române, 1866), urmăreşte închegarea unei concepţii estetice unitare, susţinute în Despre poezia română, 1867; Comediile d-lui I.L. Caragiale, 1885; Eminescu şi poeziile lui, 1889. Activitatea critică declanşează campanii polemice : o cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, În contra direcţiei de astăzi, 1868. Un alt studiu, Direcţia nouă în poezia şi proza română, 1872, încearcă o ierarhizare a valorilor afirmate în urma apariţiei Junimii, iar în Eminescu şi poeziile sale, 1889, ne dă prima sinteză asupra poeziei eminesciene, fixând valoarea unică a poetului în poezia românească şi precizând că întreaga dezvoltare a poeziei române se va produce "la lumina geniului său". Ctitor al criticii literare româneşti, îndrumător al vieţii literare, dascăl prestigios, orator, creator de stil în cultură, Titu Maiorescu este una dintre marile personalităţi căreia cultura românească clasică îi datorează enorm. A murit la 01 iul.1917, Bucureşti.

*fuente: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm*foto: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/dd/A._Quinet_-_Titus_Ma%C3%AForesco%2C_Ministre_des_Cultes_et_de_l%27Instruction_publique%2C_1882.jpg/220px-A._Quinet_-_Titus_Ma%C3%AForesco%2C_Ministre_des_Cultes_et_de_l%27Instruction_publique%2C_1882.jpg