Ir al contenido principal

TITU MAIORESCU



14. TITU MAIORESCU
critic, politician

S-a născut la Craiova (15.02.1840). A studiat la Braşov, Viena, Berlin, Giessen. La Paris a luat doctoratul în filosofie. La 21 de ani era deja un nume cunoscut în cercurile filosofice germane. Revenit în ţară, parcurge repede treptele ierarhiei intelectuale : profesor la Universitatea din Iaşi, ministru al Instrucţiunii publice, membru al Academiei, deputat în Parlament, iar în 1912 este prim-ministru. În 1863 înfiinţează la Iaşi, împreună cu Iacob Negruzzi, P.. Carp, V. Pogor, Th. Rosetti, societatea Junimea, în cadrul căreia a ţinut un număr de "prelecţiuni populare pe teme de filosofie, psihologie, logică şi literatură". În 1867 ia fiinţă revista Convorbiri literare (cu toate că redactor responsabil este Iacob Negruzzi), conducătorul spiritual al publicaţiei fiind Titu Maiorescu. Revista publică în paginile sale operele literare ale celor mai importanţi scriitori ai vremii : M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, I. Slavici, D. Zamfirescu ş.a. în impunerea cărora a avut un rol deosebit. Pe unii dintre ei (Eminescu, I. Slavici, A.D. Xenopol) i-a ajutat să studieze în străinătate, pe I. Creangă, fostul elev, I-a adus la Junimea, lui I.L. Caragiale i-a luat apărare în faţa criticii obtuze. S-a îngrijit de publicarea primei culegeri a poeziilor lui Eminescu. Aproape că nu există scriitor de seamă din epoca 1870-1890 care să nu fi beneficiat de sprijinul lui (exceptând pe B.P. Hasdeu şi Al. Macedonski, adversari declaraţi ai criticului). A dus mari bătălii pentru limba scrisă şi pentru introducerea criteriului estetic în aprecierea literară, elaborând celebra teorie a "formelor fără fond". Problema scrierii limbii române era deosebit de importantă întrucât se luase, în 1860, măsura înlocuirii alfabetului chirilic cu cel latin. După soluţionarea problemelor ortografice (Despre scrierea limbii române, 1866), urmăreşte închegarea unei concepţii estetice unitare, susţinute în Despre poezia română, 1867; Comediile d-lui I.L. Caragiale, 1885; Eminescu şi poeziile lui, 1889. Activitatea critică declanşează campanii polemice : o cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, În contra direcţiei de astăzi, 1868. Un alt studiu, Direcţia nouă în poezia şi proza română, 1872, încearcă o ierarhizare a valorilor afirmate în urma apariţiei Junimii, iar în Eminescu şi poeziile sale, 1889, ne dă prima sinteză asupra poeziei eminesciene, fixând valoarea unică a poetului în poezia românească şi precizând că întreaga dezvoltare a poeziei române se va produce "la lumina geniului său". Ctitor al criticii literare româneşti, îndrumător al vieţii literare, dascăl prestigios, orator, creator de stil în cultură, Titu Maiorescu este una dintre marile personalităţi căreia cultura românească clasică îi datorează enorm. A murit la 01 iul.1917, Bucureşti.

*fuente: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm*foto: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/dd/A._Quinet_-_Titus_Ma%C3%AForesco%2C_Ministre_des_Cultes_et_de_l%27Instruction_publique%2C_1882.jpg/220px-A._Quinet_-_Titus_Ma%C3%AForesco%2C_Ministre_des_Cultes_et_de_l%27Instruction_publique%2C_1882.jpg

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más