ALEXANDRU DAVILA

12. ALEXANDRU DAVILA

scriitor

n. 12.02.1862. S-a născut la Goleşti (locul de baştină al cunoscutei familii a Goleştilor, cărturari luminaţi ai Munteniei). Fiu al doctorului Carol Davila, personalitate marcantă a medicinei româneşti. Mama, Anica Racoviţă, era nepoata directă a lui Dinicu Golescu. Începe liceul la Bucureşti, pe care-l continuă la Paris, unde se înscrie şi la Universitate. Plin de entuziasm, urmăreşte toate evenimentele culturale şi artistice franceze, simţindu-se atras îndeosebi de spiritul înnoitor al vremii. Intră în diplomaţie ca ataşat de legaţie la Roma şi Bruxelles până în 1844. Întors în ţară, se dedică criticii literare şi teatrale. În 1902 are loc premiera piesei Vlaicu Vodă, cu C. Nottara în rolul titular şi Agatha Bârsescu în Doamna Clara, eveniment care-l transformă într-un scriitor de o mare şi autentică originalitate. Între anii 1905-1908 şi 1912-1914 este director al Teatrului Naţional din Bucureşti. În perioada 1909-1911 este organizator şi animator al Companiei particulare Davila. Ca director, conducător şi regizor cere actorilor un joc veridic, nuanţat, cu motivare psihologică şi realistă a tuturor acţiunilor. Cu toate că este un partizan înfocat al repertoriului contemporan, în special al dramei realiste cu implicaţii psihologice şi sociale, Davila a pus în scenă, mai ales la Teatrul Naţional din Bucureşti, şi câteva mari spectacole cu piese clasice din dramaturgia universală şi românească. Cunoscutul om de teatru a fost şi un interpret subtil în rolurile lui, prin eleganţă, ironie şi, mai ales, printr-o sclipitoare inteligenţă. Caz foarte rar în cultura noastră, Davila şi-a cucerit un rol important în literatură printr-o singură operă : drama istorică în versuri Vlaicu-Vodă (1902). Piesa evocă un episod al luptelor pentru independenţă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi are ca protagonist pe domnitorul cu acelaşi nume. Conflictul dramatic e puternic, piesa e construită cu siguranţă, iar versurile sunt sclipitoare. A murit pe 20 oct. 1929, Bucureşti.

*fuente: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://www.universulargesean.ro/wp-content/uploads/2018/03/alexandru-davila.jpg

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog