Ir al contenido principal

CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU


8. CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU
psiholog, filosof, om politic

S-a născut în comuna Buiteieşti (02.02.1868), jud. Mehedinţi. Tatăl său, Radu Popescu, a fost un timp secretar al iluministului Eufrosin Poteca, unul dintre primii profesori de filosofie din ţara noastră. Studii la Craiova, după care se înscrie la Facultatea de litere şi filosofie şi de drept la Universitatea din Bucureşti, Titu Maiorescu fiindu-i dascăl şi îndrumător. Şi-a continuat studiile la Mûnchen. Reîntors în ţară în 1893, publică articole pe teme de filosofie şi ştiinţă în Convorbiri literare. În 1897 a fost numit conferenţiar de istorie a filosofiei antice şi estetică, unde a predat şi cursuri de logică, metodologie, teoria cunoaşterii, psihologie, acest din urmă domeniu fiind domeniul său predilect. În 1900 a editat Noua revistă română; Studii filosofice. Revista de filosofie (1923). Între anii 1919-1928 a editat Ideea europeană, Analele de psihologie, cea mai de seamă revistă de psihologie din România, care a avut un rol decisiv pentru dezvoltarea cercetărilor de psihologie generală, psihologia muncii, defectologie, istoria psihologiei etc. A fost atât un om politic, cât şi doctrinar. A făcut parte din Partidul Conservator, din Partidul Poporului, al lui Averescu, din Partidul Naţional-Ţărănesc. S-a stins din viaţă în 1957, la Bucureşti. Personalismul energetic, concepţia filosofică elaborată de gânditor, se propune ca filosofie românească, întrucât ar da expresie fondului spiritual al poporului, concentrat în ideea legăturii cu pământul. Personalitatea a fost analizată prin prisma unor multiple raporturi : omenire-individ; eu-conştiinţă; eu-personalitate; muncă-personalitate; personalitate-natură. În sistemul lui, persoana ocupă un loc central. Cultura - admitea filosoful încă din 1904 - este condiţia indispensabilă pentru dezvoltarea popoarelor ieşite din starea de barbarie. "Poporul fără cultură n-are istorie fiindcă n-are un criteriu care să stabilească valoarea evenimentelor petrecute". Tot el a definit românismul ca opus al xenofobiei şi antisemitismului. Lucrări de referinţă : Ştiinţă şi energie (1902); Cultura română şi politicianismul (1904); Puterea sufletească în Studii filosofice, vol. 3 (1908); Curs de psihologie (1923); Personalism energetic (1932); Etnicul românesc (1942); Lecţii de logică. Logica geometrică. Teoria cunoştinţei.




*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/…/220px-Constantin_R%C4%83dule…

Comentarios

Entradas populares de este blog

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

GEORGE BACOVIA

92. GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist 4.09.1881 Se naşte, la Bacău, GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist. Numele real era Gheorghe Vasiliu, fiul unui comerciant. După studii de drept, urmate cu întreruperi, devine membru al baroului din Bacău. Nu va profesa însă nicodată având alte îndeletniciri fără legătură cu pregătirea sa profesională : învăţător suplinitor, copist, ajutor de contabil. Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună parte din timp prin sanatorii şi spitale. Redactor la revista Orizonturi Noi din Bacău. În anul 1916 debutează cu volumul Plumb, premiat de Ministerul Artelor în 1923. În anul 1925 este directorul Ateneului Cultural şi obţine Premiul Societăţii Scriitorilor. După căsătoria cu Agatha Grigorescu se mută la Bucureşti unde editează revista Orizonturi Noi. În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie de la Societatea Scriitorilor, dar va continua să presteze, cât sănătatea îi permite, munci ocazionale, cum ...

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...