CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU

8. CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU

psiholog, filosof, om politic

S-a născut în comuna Buiteieşti (02.02.1868), jud. Mehedinţi. Tatăl său, Radu Popescu, a fost un timp secretar al iluministului Eufrosin Poteca, unul dintre primii profesori de filosofie din ţara noastră. Studii la Craiova, după care se înscrie la Facultatea de litere şi filosofie şi de drept la Universitatea din Bucureşti, Titu Maiorescu fiindu-i dascăl şi îndrumător. Şi-a continuat studiile la Mûnchen. Reîntors în ţară în 1893, publică articole pe teme de filosofie şi ştiinţă în Convorbiri literare. În 1897 a fost numit conferenţiar de istorie a filosofiei antice şi estetică, unde a predat şi cursuri de logică, metodologie, teoria cunoaşterii, psihologie, acest din urmă domeniu fiind domeniul său predilect. În 1900 a editat Noua revistă română; Studii filosofice. Revista de filosofie (1923). Între anii 1919-1928 a editat Ideea europeană, Analele de psihologie, cea mai de seamă revistă de psihologie din România, care a avut un rol decisiv pentru dezvoltarea cercetărilor de psihologie generală, psihologia muncii, defectologie, istoria psihologiei etc. A fost atât un om politic, cât şi doctrinar. A făcut parte din Partidul Conservator, din Partidul Poporului, al lui Averescu, din Partidul Naţional-Ţărănesc. S-a stins din viaţă în 1957, la Bucureşti. Personalismul energetic, concepţia filosofică elaborată de gânditor, se propune ca filosofie românească, întrucât ar da expresie fondului spiritual al poporului, concentrat în ideea legăturii cu pământul. Personalitatea a fost analizată prin prisma unor multiple raporturi : omenire-individ; eu-conştiinţă; eu-personalitate; muncă-personalitate; personalitate-natură. În sistemul lui, persoana ocupă un loc central. Cultura - admitea filosoful încă din 1904 - este condiţia indispensabilă pentru dezvoltarea popoarelor ieşite din starea de barbarie. "Poporul fără cultură n-are istorie fiindcă n-are un criteriu care să stabilească valoarea evenimentelor petrecute". Tot el a definit românismul ca opus al xenofobiei şi antisemitismului. Lucrări de referinţă : Ştiinţă şi energie (1902); Cultura română şi politicianismul (1904); Puterea sufletească în Studii filosofice, vol. 3 (1908); Curs de psihologie (1923); Personalism energetic (1932); Etnicul românesc (1942); Lecţii de logică. Logica geometrică. Teoria cunoştinţei.

*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/…/220px-Constantin_R%C4%83dule…

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog