Ir al contenido principal

GEO BOGZA


10. GEO BOGZA 
poet, prozator, publicist 

(n. 06.02.1908, Ploiești) Fiul lui Alexandru Bogza şi al Elenei Rhea Silvia, fratele scriitorului Radu Tudoran. Şcoala primară la Ploieşti, apoi şcoala de marină din Galaţi şi Constanţa, dar nu va deveni marinar niciodată. Stabilit la Cîmpina, în 1928 editează revista avangardistă Urmuz la care au colaborat Tristan Tzara, Ştefan Roll, Ilarie Voronca, iar desenele aparţin lui Victor Brauner şi Geo Bogza. Colaborează şi la publicaţia Cîmpina editată de un prieten, dar şi la Bilete de papagal; Unu. Debutul editorial se produce în anul 1929 cu placheta Jurnal de sex, urmată, în 1933, de Poemul invectivă, poezie protestatară realizată în mare parte cu procedee suprarealiste. După apariţia Poemului invectivă, scriitorul suportă două detenţii în 1933 şi 1937. În ziarul Tempo din 1937 apare Ioana Maria. 17 poeme. În acelaşi an pleacă în Spania de unde trimite pentru Lumea românească ciclul de reportaje Tragedia poporului basc. Colaborează la Cuvîntul liber; Azi; Revista Fundaţiilor Regale; România liberă; Contemporanul; România literară; Viaţa Românească. La Viaţa Românească publică pagini din Cartea Oltului. În 1945 apare volumul Cîntece de revoltă, de dragoste şi moarte, scrise în epoca haotică şi prerevoluţionară a anilor 30 şi Cartea Oltului. Membru al Academiei Române din 1955, membru în Consiliul Naţional pentru Apărarea Păcii, Geo Bogza a fost distins şi cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Moare 14.09.1993. Geo Bogza a lăsat o bogată moştenire literară din care mai pot fi amintite : Ţări de piatră, de foc şi de pământ; Ţara de piatră; Oameni şi cărbuni în Valea Jiului; Tăbăcarii şi lumea petrolului; Tablou geografic; O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil; Paznic de far; Orion.




*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/56/Geo_Bogza.jpg/220px-Geo_Bogza.jpg

Comentarios

Entradas populares de este blog

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

GEORGE BACOVIA

92. GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist 4.09.1881 Se naşte, la Bacău, GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist. Numele real era Gheorghe Vasiliu, fiul unui comerciant. După studii de drept, urmate cu întreruperi, devine membru al baroului din Bacău. Nu va profesa însă nicodată având alte îndeletniciri fără legătură cu pregătirea sa profesională : învăţător suplinitor, copist, ajutor de contabil. Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună parte din timp prin sanatorii şi spitale. Redactor la revista Orizonturi Noi din Bacău. În anul 1916 debutează cu volumul Plumb, premiat de Ministerul Artelor în 1923. În anul 1925 este directorul Ateneului Cultural şi obţine Premiul Societăţii Scriitorilor. După căsătoria cu Agatha Grigorescu se mută la Bucureşti unde editează revista Orizonturi Noi. În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie de la Societatea Scriitorilor, dar va continua să presteze, cât sănătatea îi permite, munci ocazionale, cum ...

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...