Ir al contenido principal

GEO BOGZA


10. GEO BOGZA 
poet, prozator, publicist 

(n. 06.02.1908, Ploiești) Fiul lui Alexandru Bogza şi al Elenei Rhea Silvia, fratele scriitorului Radu Tudoran. Şcoala primară la Ploieşti, apoi şcoala de marină din Galaţi şi Constanţa, dar nu va deveni marinar niciodată. Stabilit la Cîmpina, în 1928 editează revista avangardistă Urmuz la care au colaborat Tristan Tzara, Ştefan Roll, Ilarie Voronca, iar desenele aparţin lui Victor Brauner şi Geo Bogza. Colaborează şi la publicaţia Cîmpina editată de un prieten, dar şi la Bilete de papagal; Unu. Debutul editorial se produce în anul 1929 cu placheta Jurnal de sex, urmată, în 1933, de Poemul invectivă, poezie protestatară realizată în mare parte cu procedee suprarealiste. După apariţia Poemului invectivă, scriitorul suportă două detenţii în 1933 şi 1937. În ziarul Tempo din 1937 apare Ioana Maria. 17 poeme. În acelaşi an pleacă în Spania de unde trimite pentru Lumea românească ciclul de reportaje Tragedia poporului basc. Colaborează la Cuvîntul liber; Azi; Revista Fundaţiilor Regale; România liberă; Contemporanul; România literară; Viaţa Românească. La Viaţa Românească publică pagini din Cartea Oltului. În 1945 apare volumul Cîntece de revoltă, de dragoste şi moarte, scrise în epoca haotică şi prerevoluţionară a anilor 30 şi Cartea Oltului. Membru al Academiei Române din 1955, membru în Consiliul Naţional pentru Apărarea Păcii, Geo Bogza a fost distins şi cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. Moare 14.09.1993. Geo Bogza a lăsat o bogată moştenire literară din care mai pot fi amintite : Ţări de piatră, de foc şi de pământ; Ţara de piatră; Oameni şi cărbuni în Valea Jiului; Tăbăcarii şi lumea petrolului; Tablou geografic; O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil; Paznic de far; Orion.




*sursa: http://www.bjvvbuzau.ro/calendnat.htm
*foto: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/56/Geo_Bogza.jpg/220px-Geo_Bogza.jpg

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita
Publicar un comentario
Leer más

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi
Publicar un comentario
Leer más