NICOLAE GRIGORESCU

72. NICOLAE GRIGORESCU, pictor

(15.05.1838, Pitaru, jud. Dîmboviţa - 1907, Cîmpina). După o scurtă ucenicie (1848-1850), în atelierul pictorului ceh Anton Chladek la Bucureşti, execută icoane pentru bisericile din Băicoi şi Căldăruşani (1853-1856), şi picturi murale pentru Biserica "Zamfira" (1857) şi Agapia (1858-1861). La intervenţia lui Mihail Kogălniceanu, care îl întâlneşte pe artist la Agapia, primeşte în 1861 o bursă de la Ministerul Moldovei, pentru a studia la Paris. Aici este coleg cu Renoir şi lucrează la Barbizon, precum şi în alte locuri din preajma Parisului. Expune la Salonul parizian (1868), la Expoziţiile atiştilor în vaţă din Bucureşti (începând cu 1870) şi la expoziţiile organizate de "Societatea Amicilor Belelor-Arte". Ia parte, ca pictor de front, la războiul de Independenţă din 1877-1878, făcând numeroase desene ce vor sta la baza unor expoziţii. În perioada 1879-1980, lucrează îndeosebi în Franţa, la atelierul său din Paris. Revenit în ţară, deschide mai multe expoziţii personale la Ateneul Român (1891-1904). Construieşte la Cîmpina o casă, devenită apoi muzeu. Cu o formaţie în care recunoaşte filonul tradiţiilor picturii murale şi cu experienţele impresioniştilor, Grigorescu se manifestră în diverse genuri ale artei. Este primul dintre fondatorii picturii române moderne şi numele său devine un simbol pentru tinerele generaţii de artişti. Exerciţiul lucrului în aer liber aduce paletei sale luminozitate. Lucrări : în portrete : D. Greceanu; Carol Davila; Andreescu la Barbzion; Atacul de la Smârdan; Roşior călare; Care cu boi; La Posada; Pescăriţă din Grandille; Bătrâna din Brolle; Bordei în pădure; Peisaj de toamnă. Ref. : Vlahuţă, Al. Pictorul Grigorescu. Bucureşti, 1910; Brezianu, Barbu. Nicolae Grigorescu, Bucureşti, 1959; Oprescu, George. Nicolae Griogrescu : 2 vol. Bucureşti, 1961-1962; Varga, Vasile. Nicolae Grigorescu, Bucureşti, 1973.

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog