Ir al contenido principal

ION GHICA


87. ION GHICA - scriitor, economist, om politic, diplomat


12.08.1812 Se naşte, la Bucureşti, ION GHICA - scriitor, economist, om politic, diplomat. Este fiul banului Ghica şi al Mariei, născută Câmpineanu. Învaţă mai întâi în particular, apoi la şcoala grecească, după care la Sf. Sava, îşi ia bacalaureatul în litere şi în ştiinţe la Paris. Studiază la Ecole des mines, obţinând diploma de inginer. Este profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, este autorul unui plan de reorganizare a învăţământului în Moldova. Împreună cu N. Bălcescu şi Christian Tell este membru fondator al societăţii politice secrete "Frăţia". În Moldova editează revista Propăşirea (1844), împreună cu Alecsandri, Kogălniceanu şi Balş. Agent diplomatic al Ţării Româneşti la Constantinopol în anul 1848, guvernator (bey) al insulei Samos (5 ani), preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de interne sub domnia lui Cuza, dar şi sub Carol I. În anul 1865 începe să publice Convorbiri economice, devine academician şi preşedinte al Academiei Române, director general al teatrelor, ministru plenipotenţiar al României la Londra. Şi-a început activitatea literară cu o traducere din Moliere (Preţioasele) şi voia să scrie un roman, Istoria lui Alecu Soricescu, din care au rămas numai două fragmente. Talentul său literar s-a afirmat mai ales în faimoasele Scrisori către V. Alecsandri scrise între 1880-1889, din care prima ediţie apărea în 1884, iar ediţia definitivă în 1887. În anul 1897 se retrage la moşia sa de la Ghergani, Dâmboviţa, unde se stinge la 22 aprilie.

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...