Ir al contenido principal

HERMANN OBERTH


81. HERMANN OBERTH, profesor de fizică, inventator, pionier al astronauticii


25.06.1894 Sibiu - se naşte HERMANN OBERTH, profesor de fizică, inventator, pionier al astronauticii. Fiul unui renumit chirurg, Julius Oberth. Şcoala primară şi gimnaziul la Sighişoara, apoi începe medicina la Mûnchen, dar este mai atras de cursurile de aerodinamică şi fizică de la Institutul Politehnic. Pleacă pe front, dar este rănit şi se întoarce la Sighişoara ca sergent sanitar. Reia studiile de medicină la Budapesta, începe studiile de fizică la Cluj continuându-le la Mûnchen, Gottingen şi Heidelberg. Corepondează cu savantul rus K.E. Tiolkovski. Predă matematica şi fizica la Mediaş. În 1928 este consultant ştiinţific al firmei UFA - Berlin pentru filmul "Femeia în lună", urmând să construiască o rachetă adevărată cu benzină şi oxigen. În 1929 trei descoperiri şi soluţii de rachete, la Oficiul german de invenţii din Berlin. În 1930, Oberth primeşte brevetul de autor pentru primul său motor de rachetă experimentat cu succes. Este ales preşedinte al Ligii pentru navigaţie spaţială cu sediul la Berlin. În 1934 descoperă că azotatul de amoniu este un posibil combustibil solid pentru rachete. După război se stabileşte cu familia în Germania, la Feucht. Este numit membru de onoare al Secţiei de astronautică din Paris, este primit ca membru de onoare în S.U.A., unde colaborează la programul spaţial american. În 1956 primeşte premiul Pendray dat de American Rocket Society. În 1957 predă studiul despre călătoria pe Lună şi înapoi, cu relaţiile de calcul necesare. Societatea Americană de Astronautică instituie Premiul Hermann Oberth. Este doctor Honorris causa al Universităţii din Cluj şi decorat cu "Meritul ştiinţific" cl. I. Este decorat cu numeroase ordine şi medalii ale Germaniei, între care Marea Cruce de Merit cu Stele, dar şi cu alte ordine şi decoraţii ştiinţifice din diverse ţări. La 28 dec. 1989 încetează din viaţă. În 1994, la Mediaş, în casa în care a locuit, se deschide Muzeul Hermann Oberth.

Comentarios

Entradas populares de este blog

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

GEORGE BACOVIA

92. GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist 4.09.1881 Se naşte, la Bacău, GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist. Numele real era Gheorghe Vasiliu, fiul unui comerciant. După studii de drept, urmate cu întreruperi, devine membru al baroului din Bacău. Nu va profesa însă nicodată având alte îndeletniciri fără legătură cu pregătirea sa profesională : învăţător suplinitor, copist, ajutor de contabil. Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună parte din timp prin sanatorii şi spitale. Redactor la revista Orizonturi Noi din Bacău. În anul 1916 debutează cu volumul Plumb, premiat de Ministerul Artelor în 1923. În anul 1925 este directorul Ateneului Cultural şi obţine Premiul Societăţii Scriitorilor. După căsătoria cu Agatha Grigorescu se mută la Bucureşti unde editează revista Orizonturi Noi. În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie de la Societatea Scriitorilor, dar va continua să presteze, cât sănătatea îi permite, munci ocazionale, cum ...

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...