Ir al contenido principal

TIBERIU BREDICEANU


44. TIBERIU BREDICEANU, muzician


(20.03.1877, Lugoj - 1968, Bucureşti). Compozitor şi folclorist. Studiile şi le începe la Lugoj (1884-1891), continuându-le în Slovacia, Blaj, Sibiu şi Braşov. Contribuie la înfiinţarea Operei Române şi Teatrului Naţional din Cluj (1919), a Conservatorului din Cluj (1920) şi a Societăţii compozitorilor români (1920). Din acest an, devine director al Operei Române din Cluj, ulterior deţinând funcţiile de preşedinte şi director al Conservatorului Astra din Braşov (1934-1940), apoi de director general al Operei Române din Bucureşti (1941-1944). Creaţia sa dedicată scenei a fost gândită pentru Teatrul de amatori, punând în evidenţă un limbaj predominant folcloric : La şezătoare (1908), pantomima după Lucian Blaga Învierea (1932), icoana de la ţară La seceriş (1936) i-au atras compozitorului simpatia publicului. Utilizarea permanentă a citatelor folclorice şi valorificarea muzicii populare sunt prezente şi în muzica simfonică : Patru dansuri simfonice pentru orchestră mare (1951), opt caiete de Jocuri populare româneşti; Colinde pentru voce şi pian sau pian solo; Doine şi cântece poporale; Mioriţa; Şase teme ale baladei pentru cvartet şi pian (1955). Între anii 1927 şi 1930, T.B. a colaborat ca folclorist cu Arhiva fonogramică a Ministerului Artelor din Bucureşti, activând intens în domeniul culegerii de folclor (peste 2000 de melodii în ţară şi peste hotare). Lui îi datorăm descoperirea mai multor variante ale baladei Mioriţa. Dintre volumele de folclor publicate, menţionăm : 170 melodii populare româneşti din Maramureş (1910); 810 melodii populare româneşti din Banat (1921-1925), lucrare premiată de Societatea Compozitorilor Români (1925).

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...