Ir al contenido principal

THEODOR AMAN



42. THEODOR AMAN, pictor


(20.03.1831, Câmpulung - 19.08.1891, Bucureşti). Fiul al unor negustori craioveni, urmează cursurile Şcolii Centrale la Craiova. La 12 ani a început să picteze, sub îndrumarea pictorului Constantin Lecca. În 1848 face parte din Clubul revoluţionarilor de la Craiova. În 1850 pleacă la Paris şi expune pentru prima dată la Salonul de la Paris (1853). Călătoreşte în 1854 la Istanbul, unde este primit de Sultan. Revine în ţară în anul 1857 şi se dedică picturii istorice. Este numit director şi, totodată, primul profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti (înfiinţată în 1864), post pe care îl păstrează până la moartea sa. Se dedică intens organizării vieţii artistice. În 1865 organizează prima Expoziţie a artiştilor în viaţă, iar în 1873 participă la înfiinţarea Societăţii Amicilor Artelor Frumoase. Prima pictură o realizează la 21 de ani, înfăţişând Atelierul pictorului la Paris. Cel mai important tablou pictat aici este un Autoportret. Opera sa cuprinde trei mari categorii de lucrări : pictura istorică, pictura de gen şi omul şi natura : portrete, peisaje, naturi statice. Picturile i-au adus celebritatea, înfăţişându-i eroic pe Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu. A fost preocupat de a reda poetic viaţa de la ţară, ca şi pe cea de la oraşe. Scenele cu dansatori au devenit celebre şi unicate în pictura românească, prin caracterul lor liric naţional. Un capitol special îl constituie grafica. În ultima perioadă a vieţii are preocupări analoge picturii impresioniste. Remarcându-se în diverse genuri ale artei, Th. Aman a ridicat pictura românească la nivel european. Lucrările sale principale sunt : Atelierul pictorului (1852); Autoportretul (1853); Izgonirea turcilor la Giurgiu; Hora Unirii la Craiova (1867); Hora de la Aninoasa; Izgonirea turcilor la Călugăreni (1872). Ref. : Radu, Bogdan. Theodor Aman. Bucureşti, E.S.P.L.A, 1965; Florea, Vasile. Theodor Aman, 1965; Oprescu, George. Pictura românească în secolul XX, 1937.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita
Publicar un comentario
Leer más

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi
Publicar un comentario
Leer más