Ir al contenido principal

RADU GYR


29. RADU GYR, poet, dramaturg, eseist


02.03.1905 Cîmpulung - s-a născut RADU GYR, poet, dramaturg, eseist. Fiul actorului Coco Demetrescu, societar la Teatrul Naţional Craiova, numele adevărat era Radu Demetrescu. Studii liceale la Craiova, Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea Bucureşti. Doctor în litere, este profesor secundar, asistent şi conferenţiar la Institutul de Literatură şi profesor de franceză la Şcoala de Geniu. Participant la Mişcarea legionară plăteşte cu peste 20 de ani de detenţie această opţiune a sa. După eliberare, în 1963, desfăşoarfă activitate redacţională la revista Glasul Patriei. Debutează la 14 ani, în revista liceului, cu poemul dramatic În munţi, semnând cu pseudonimul Radu Grui. Editorial a debutat în 1924 cu volumul Linişti de schituri. A colaborat la publicaţii ca Cele trei Crişuri; Năzuinţa; Adevărul literar şi artistic; Gândirea; Ramuri; Falanga; Propilee literare; Arhivele Olteniei; Revista Fundaţiilor Regale etc. A frecventat cenaclul lui Mihail Dragomirescu. Până la sfârşitul războiului a publicat volumele de poeme : Plînge Strîmbă-Lemne, 1927; Cerbul de lumină, 1928; Stele pentru leagăn, 1936; Cununi uscate, 1938; Poeme de război, 1943; Balade, 1944, poemul dramatic Corabia cu tufănici, 1939 şi trei studii critice : Învierea de Tosltoi, 1927; Eposul popular iugoslav, 936; Curentele de avangardă, 1937, dar şi volume pentru copii. A fost premiat de Societatea Scriitorilor Români pentru sonet, 1926, Institutul pentru Literatură, 1927, premiul Adamachi al Academiei, 1928, premiul Socec pentru poezie al Societăţii Scriitorilor Români, 1939. S-a stins din viaţă la 29 martie 1975 în Bucureşti. Ca şi Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Vasile Militaru, Radu Gyr este un poet martir care a pătimit în închisorile comuniste şi de aceea avem o datorie naţională să-l recuperăm şi să-l comemorăm cum se cuvine.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más