Ir al contenido principal

RADU GYR


29. RADU GYR, poet, dramaturg, eseist


02.03.1905 Cîmpulung - s-a născut RADU GYR, poet, dramaturg, eseist. Fiul actorului Coco Demetrescu, societar la Teatrul Naţional Craiova, numele adevărat era Radu Demetrescu. Studii liceale la Craiova, Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea Bucureşti. Doctor în litere, este profesor secundar, asistent şi conferenţiar la Institutul de Literatură şi profesor de franceză la Şcoala de Geniu. Participant la Mişcarea legionară plăteşte cu peste 20 de ani de detenţie această opţiune a sa. După eliberare, în 1963, desfăşoarfă activitate redacţională la revista Glasul Patriei. Debutează la 14 ani, în revista liceului, cu poemul dramatic În munţi, semnând cu pseudonimul Radu Grui. Editorial a debutat în 1924 cu volumul Linişti de schituri. A colaborat la publicaţii ca Cele trei Crişuri; Năzuinţa; Adevărul literar şi artistic; Gândirea; Ramuri; Falanga; Propilee literare; Arhivele Olteniei; Revista Fundaţiilor Regale etc. A frecventat cenaclul lui Mihail Dragomirescu. Până la sfârşitul războiului a publicat volumele de poeme : Plînge Strîmbă-Lemne, 1927; Cerbul de lumină, 1928; Stele pentru leagăn, 1936; Cununi uscate, 1938; Poeme de război, 1943; Balade, 1944, poemul dramatic Corabia cu tufănici, 1939 şi trei studii critice : Învierea de Tosltoi, 1927; Eposul popular iugoslav, 936; Curentele de avangardă, 1937, dar şi volume pentru copii. A fost premiat de Societatea Scriitorilor Români pentru sonet, 1926, Institutul pentru Literatură, 1927, premiul Adamachi al Academiei, 1928, premiul Socec pentru poezie al Societăţii Scriitorilor Români, 1939. S-a stins din viaţă la 29 martie 1975 în Bucureşti. Ca şi Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Vasile Militaru, Radu Gyr este un poet martir care a pătimit în închisorile comuniste şi de aceea avem o datorie naţională să-l recuperăm şi să-l comemorăm cum se cuvine.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita
Publicar un comentario
Leer más

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi
Publicar un comentario
Leer más