Ir al contenido principal

MIRCEA ELIADE


34. MIRCEA ELIADE, scriitor, filosof al religiilor, om de cultura


(09.03.1907, Bucureşti - 1986, Chicago). Urmează cursurile Liceului Spiru Haret, dar pe lângă preocupările şcolare publică literatură fantastică, se instruieşte în ştiinţele naturii, filosofie, beletristică, învaţă greaca veche, latina, sanscrita, ia contact cu lucrări celebre de istoria religiilor. La 18 ani publicase deja 100 de articole pe diverse teme. Student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde-i are ca profesori pe C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Mircea Florian, Nae Ionescu. Este primit în redacţia ziarului Cuvîntul condus de Nae Ionescu. După absolvirea facultăţii pleacă în India, unde cercetează filosofia şi cultura veche, ajungând să fie considerat ca unul dintre cei mai avizaţi cunoscători ai spiritualităţii acestei ţări Întors în ţară, scrie romane, lucrări ştiinţifice, se face remarcat ca orientalist de prim rang, creează grupul "Criterion". Între 1940-1941 a fost ataşat cultural la Ambasada Română de la Londra, apoi la Legaţia de la Lisabona, continuându-şi activitatea ştiinţifică şi literară. În perioada 1945-1948 s-a aflat în Franţa unde a ţinut prelegeri de istoria religiilor, punând la punct lucrări care aveau să-i aducă faima mondială, ca Tratat de istoria religiilor şi Mitul veşniciei. A plecat apoi în S.U.A. unde a fost profesor, apoi profesor titular de istoria religiilor şi coordonator al acestei catedre, care azi îi poartă numele, a Universităţii din Chicago. Savant, istoric al religiilor, al culturii în general, romancier, eseist, creând în zone în care se intersectează filologia, antropologia, ştiinţa istoriei, metafizica şi istoria filosofiei, a creat o operă care a intrat în circuitul valorilor universale. Din vasta-i operă amintim : Yoga. Eseu asupra misticii indiene; Tratat de istoria religiilor; Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului; Sacru şi profan; De la Zamolxis la Genghis-Han; Domnişoara Cristina; Încercarea Labirintului; Aspecte ale mitului; La Ţigănci şi alte povestiri; Maytrei; Nunta în cer; Huliganii etc

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita
Publicar un comentario
Leer más

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi
Publicar un comentario
Leer más