Ir al contenido principal

GHEORGHE ASACHI


28. GHEORGHE ASACHI, cronicar


(01.03.1788, Herţa - Hotin - 12.11.1869, Iaşi). Îşi asumă în Moldova rolul de ctitor cultural şi îndrumător al vieţii literare. Iniţiativele lui în domeniul presei, teatrului şi învăţământului au adus o contribuţie esenţială la reorganizarea şi modernizarea societăţii româneşti. De numele său este legată apariţia uneia dintre primele gazete în limba naţională Albina românească (1829). În sprijinul dezvoltării învăţământului în limba naţională, Gh. Asachi declanşează numeroase iniţiative, din care menţionăm : o şcoală elementară, prima şcoală normală şi un gimnaziu la Trei Ierarhi, Academia Mihăileană (1835) cu trei facultăţi : Filosofie, Drept şi Teologie. Opera de culturalizare pe care o întreprinde acoperă şi alte domenii. Pregăteşte prima reprezentare teatrală în limba română cu piesa Mirtil şi Hloe; înfiinţează un conservator filarmonic-dramatic pentru formarea actorilor (1836); organizează primul spectacol de operă în limba naţională, creează o industrie a cărţii (fabrică de hârtie, tipografie, editură). Ca scriitor, Gh. Asachi a debutat cu sonete în italiană, abordând apoi mai toate speciile poeziei : Sonet; Elegie; Odă; Imn; Fabulă; Meditaţie; Satiră. În proză, a scris nuvele istorice, povestind diferite legende : Rucsandra Doamna; Dragoş; Petru Rareş. Ultimii ani şi-i petrece într-o singurătate orgolioasă uitat şi părăsit, dar nu pregetă să aducă servicii importante culturii naţionale. Astfel, în 1868-1869, recuperează din Lemberg manuscrisele lui I.Budai-Deleanu, inclusiv capodopera acestuia, Ţiganiada. Ref. : Lovinescu, E. Gh. Asachi. Viaţa şi opera sa, Bucureşti, Ediţia a 2-a, 1997.; Sorescu, G. Gh. Asachi, Bucureşti, 1970.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más