ALEXANDRU MACEDONSKI

37. ALEXANDRU MACEDONSKI, scriitor

(14.03.1854, Bucureşti - 24.11.1920, Bucureşti). Poet, prozator şi dramaturg. Îşi petrece copilăria la moşia părintească de lângă Craiova, unde a absolvit gimnaziul. A urmat Facultatea de Litere din Bucureşti, ocupând apoi diverse funcţii administrative. Primul volum de versuri Prima verba apare în 1872. Începe din 1873 o îndelungată campanie antimonarhică în : Telegraful, Familia, Stindardul, Revista contemporană şi în ziare efemere, editate de el însuşi : Oltul (1873), Vestea (1877), Plevna (1878), Tarara (1880), Liga ortodoxă (1896). Conferinţa de la Ateneu "Mişcarea literară din cei din urmă zece ani (1878)" este programul direcţiei literare pe care-l vor urma revista şi cenaclul Literatorul. Apariţia volumului de Poezii (1882) este urmată de primirea medaliei "Bene Merenti", clasa I. Publică însă o epigramă împotriva lui Eminescu, gest nefericit care-i atrage oprobriul public. Prin revista Forţa morală (1901) sprijină atacurile lui Caion împotriva lui I.L. Caragiale. Poetul este tot mai izolat de public, trăind în suferinţă un destin damnat. Se retrage în cenaclul său, căruia îi dă un aer ceremonios de oficiere "sacră" a poeziei. Aici sunt prezenţi : Şt. Petică, M. Demetriad, pictorii Şt. Luchian, Vermont, scurtă vreme T. Arghezi şi Gala Galaction, mai târziu G. Bacovia, I. Pillat, T. Vianu. Antijunimist, publicistica macedonskiană militează pentru o "liberă cugetare", împotriva discriminărilor etnice şi religioase, este antimonarhică şi prorepublicană. Temele şi motivele operei, esenţial romantice, sunt trăite de un spirit însetat de absolut. Poemele nopţilor (1879-1901), închinate unor stări umane fundamentale : iubirea, bucuria, deznădejdea, moartea, sunt de fapt o meditaţie asupra condiţiei omului şi artistului. Capodopera sa rămâne Noaptea de decembrie. Poema rondelurilor (apărută postum, 1927) cultivă beţia olfactivă, de lumină şi sunete celeste. Prin creaţia sa poetică, Al. M. a dat o ultimă strălucire romantismului românesc, eliberându-l de epigramismul eminescian, deschizând orizonturile liricii moderne. Inaugurează proza artistică românească. Scrie nuvele şi romanul Thalasa (1916), operă originală, reprezentativă. Piesele Gemenii (1877), Iadeş, Unchiaşul, Sărăcie, Cuza-Vodă sunt mai puţin realizate. Moartea lui Dante Alighieri, socotită "un testament moral şi literar", compune un autoportret fidel al omului şi creatorului obsedat de ideal. Ref. : Vianu, T. Studiu introductiv la Al. Macedonski, Opere, 1-2, Bucureşti, 1946. Marino, A. Viaţa lui Alexandru Macedonski, 1966 şi Opera lui Alexandru Macedonski, 1967

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog