Ir al contenido principal

ALEXANDRU-IOAN CUZA


43. ALEXANDRU-IOAN CUZA, domnitor


(20.03.1820, Bîrlad - 15.05.1873, Heidelberg, Germania). Este Domnul Unirii Principatelor Române (1859-1866), om politic şi de stat, diplomat, fruntaş al Revoluţiei române de la 1848, unificator, reformator, legislator, ctitor de şcoală şi aşezăminte, militar de carieră, începător al instituţiilor României moderne, ultimul domn pământean. Se trage dintr-o familie moldoveană, din părţile Fălticeniului, având reprezentanţi în divanul domnesc încă din secolul al XVIII-lea. Se înrudeşte şi cu vestiţii cronicari ai Moldovei, Costineştii. Se cunosc puţine despre copilăria lui Cuza. Îl aflăm elev (1831) în pensionul francez de la Iaşi al lui Victor Guenim, unde are colegi pe Vasile Alecsandri, M. Kogălniceanu, Matei Milo. Îşi trece bacalaureatul în litere la Paris. A avut un rol important şi mari merite în Revoluţia română de la 1848. Partida Naţională din Moldova reuşeşte să-l impună ca domn la Iaşi (5 ian. 1859) şi la Bucureşti (24 ian. 1859), devenind Domnul Unirii Principatelor Române. În cei şapte ani de domnie a desfăşurat o activitate reformatoare, menită să creeze instituţiile României moderne. La 24 ianuarie 1862, când se împlineau 3 ani de la Unire, adunările reunite într-una singură la Bucureşti hotărăsc măsurile de unificare politică administrativă. Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti se vor numi România. Asigurând cadrul politic necesar, Cuza trece la realizarea celui mai important aspect al operei sale : Reformele şi crearea instituţiilor României moderne. Primul act de mare importanţă socială şi naţională a fost secularizarea averilor mănăstireşti (1863). Au urmat : Legea rurală (1868), decretată anume de domnitor pentru emanciparea clăcaşilor; prin Legea instrucţiunii publice din 25 nov. 1864, se prevedea: "instrucţiunea primară este obligatorie şi gratuită"; în anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administraţiei; în anii 1860, 1864 a organizat justiţia, cu întreaga ei ierarhie, a creat armata naţională, a organizat învăţământul militar şi a înfiinţat Arsenalul Armatei. Toate împlinirile lui Alexandru-Ioan Cuza au înăsprit relaţiile dintre domnitor şi adversarii săi declaraţi. Aceştia au urzit un complot şi, în noaptea din 10-11.02.1866 a fost detronat şi silit să abdice. Expulzat din ţară, a rămas în străinătate până la sfârşitul vieţii sale. A murit la Heidelberg în Germania şi a fost înmormântat la moşia sa de la Ruginoasa. Osemintele se află azi la Biserica "Trei Ierarhi" din Iaşi. Cuza a rămas în conştiinţa tuturor ca cel mai strălucit conducător al secolului său. Bibliografie selectivă : Adăniloaie, N.; Berindei, Dan. Reforma agrară din 1864, Bucureşti, 1967; Giurescu, Constantin C. Viaţa şi opera lui Cuza-Vodă. Ediţia a 2-a, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970; Cuza-Vodă în tradiţia populară. Antologie alcătuită de V. Adăscăliţei. Bucureşti, Editura Eminescu, 1970.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más