A. D. XENOPOL

46. A. D. XENOPOL, istoric

(24.03.1847, Iaşi - 27.02.1920. Istoric, filosof, economist, sociolog, pedagog, literat, orator, om politic. S-a născut în mahalaua Păcurari din Iaşi, într-o familie de intelectuali. A fost elev al Şcolii "Trei Ierarhi". În 1866 a absolvit Institutul Academic. Remarcat de Titu Maiorescu, este trimis cu bursă în Germania, pe seama Societăţii Junimea şi a Primăriei Iaşilor. La Berlin studiază filosofia şi dreptul, care-l vor ajuta să-şi inaugureze cariera de istoric. În 1871, studenţimea română, în frunte cu Eminescu şi Slavici, pregăteau sărbătoarea de la Putna la 400 de ani de la sfinţirea mănăstirii. Prin concurs, Xenopol este desemnat să ţină discursul la mormântul lui Ştefan cel Mare. În cuvintele sale, Ştefan nu este numai domn al Moldovei, ci este domnul întregului neam românesc. În 1883 este profesor titular al catedrei de istoria românilor la Universitatea din Iaşi. Între anii 1884-1893, Xenopol prezintă un curs complet din Istoria românilor, în cinci volume. Istoricul împarte opera sa fundamentală - Istoria românilor din Dacia traiană (după practica curentă) - în patru perioade : antică, medie, modernă şi contemporană. Istoria antică începe odată cu primele ştiri scrise despre spaţiul Carpato-Dunărean şi se încheie cu descălecatul, desfăşurând acel complex de împrejurări care contribuie la făurirea naţionalităţii române; istoria medievală se caracterizează prin domnii strălucitoare, neatârnate, dar şi opresiuni străine, timp în care, până la jumătatea secolului al XVII-lea domină slavonismul; epoca modernă se află sub semnul influenţei greceşti, până la 1821; istoria contemporană, de la Tudor Vladimirescu încoace, reprezintă epoca românismului. Aceasta merge până la 1859, când în concepţia istoricului începe era activă a vieţii noastre politice. Pentru această redutabilă sinteză, Academia Română îi acordă Premiul "Eliade" (30.03.1889). În 1901 este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris, iar din 1914 devine membru activ al acestei Academii a Institutului Franţei. Opera lui Xenopol este variată şi profundă. El s-a dovedit un universalist în cuprindere, dar un cercetător al istoriei românilor cu mintea şi inima. A izbutit mai bine decât oricare alt istoric să încadreze istoria patriei în context universal. Fostul său elev afirma la înmormântarea magistului său : "Academia pierde nu un colaborator de fiecare moment, ci pe acela dintre membrii ei a cărei largă popularitate ştiinţifică în lumea întreagă n-a putut fi întrecută de a nimănuia". Lucrări de referinţă : Istoria românior din Dacia traiană, ediţia a 4-a. Publicată sub îngrijirea lui Al. Zub. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985; Opere economice.Texte alese. Studiu introductiv de Ion Veverca. Bucureşti, Editura Academiei, 1967; Scrieri sociale şi filosofice. Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967; A.D. Xenopol. Studii privitoare la viaţa şi opera sa. Coord. vol. : L. Boicu. Bucureşti, Editura Academiei Române, 1972.