Ir al contenido principal

VASILE ALECSANDRI


78. VASILE ALECSANDRI, poet, prozator, dramaturg, om politic, diplomat


14.06.1818 Se naşte VASILE ALECSANDRI, poet, prozator, dramaturg, om politic, diplomat. Data naşterii până astăzi incertă. Poetul a declarat că s-a născut la 21 iulie 1821, unii cercetători susţin ca dată 14 iunie 1818, conform documentelor găsite. Era al treilea copil al vornicului Vasile Alecsandri şi al Elenei, născută Cozoni, fiica unui grec romanizat. Şi-a petrecut copilăria la moşia Mirceşti, pe Siret, şi la Iaşi. Primele cunoştinţe le-a primit de la călugărul maramureşan Gherman Vida, avându-l coleg pe Mihail Kogălniceanu. Împreună cu Kogălniceanu şi cu Alexandru Ioan Cuza, urmează la Iaşi cursurile pensionului condus de Victor Cuenim, până în 1834 când este trimis la Paris, unde îşi va trece bacalaureatul în litere. După o călătorie prin oraşele Italiei de nord şi Viena, se întoarce la Iaşi unde ocupă diferite funcţii administrative, unele doar onorifice ca şi rangurile boiereşti la care-l îndreptăţea averea părintească. Debutează în revista Dacia literară, editată la Iaşi în 1840 de către M. Kogălniceanu, cu nuvela Buchetiera din Florenţa, inspirată de o idilă a prietenului său C. Negri. În acelaşi an i se reprezenta prima comedie, Farmazonul din Hîrlău, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, din a cărui conducere făcea parte împreună cu Kogălniceanu şi C. Negruzzi. După o călătorie întreprinsă prin munţii Moldovei, are revelaţia frumuseţii poeziilor populare pe care începe să le noteze şi le va publica în volumul Balade adunate şi îndreptate şi reluat cu completări, sub titlul Poezii populare ale românilor, care va avea un mare răsunet. Alecsandri începe să se impună tot mai mult ca un scriitor militant, patriot, care participă atât prin scris, cât şi direct la evenimentele epocii : Revoluţia de la 1848, dezrobirea ţiganilor, Unirea Principatelor, Războiul de Independenţă. Sunt de referinţă volumele : Doine şi lăcrimioare, Pasteluri, ostaşii noştri, dar şi nemuritoarele Chiriţe. Este premiat în 1870, pentru Cântecul gintei latine, premiul fiindu-i înmânat de către poetul provensal Frederic Mistral, este autorul Horei Unirii, dar şi al Imnului regal şi prieten literar cu Carmen Sylva, regina poetă a României. Celebru, încununat de glorie, a simţit, chiar în preajma sa, la Junimea ieşeană, a celui ce avea să devină cel mai mare poet al românilor, M. Eminescu. A avut eleganţa de a-l cunoaşte şi de a-l saluta confratern :

"E unul care cântă mai dulce decât mine ?
Cu-atât mai bine ţărei şi lui cu-atât mai bine,
Apuce înainte, ajungă cât mai sus,
La răsăritu-i falnic se-nchin-al meu apus".

Cariera literară a lui Alecsandri, începută în 1840, durează exact o jumătate de secol. La 22 august 1890 scriitorul moare la moşia sa din Mirceşti.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más