Ir al contenido principal

OCTAVIAN GOGA


54. OCTAVIAN GOGA, scriitor


(01.04.1881, Răşinari, jud. Sibiu - 07.05.1938, Ciucea, jud. Bihor). Poet şi dramaturg. Debut : Tribuna, Tribuna literară (Sibiu) şi revista Familia din Oradea a lui Iosif Vulcan. Versurile Încercări tinereşti, după cum le apreciază poetul, suferă de epigonism eminescian, de unele ecouri din poezia lui Schiller Heine. Importantă este şi influenţa poeziei lui G. Coşbuc, care a orientat scrisul lui Goga, încă de la debut, spre realităţile social-istorice ale satului transilvănean. În 1902 editează la Budapesta revista Luceafărul, unde a publicat multe din poeziile care i-au adus renume, din primele trei volume de versuri : Poezii (1905), Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913). N. Iorga îl salută în Semănătorul. Începe să activeze în cadrul Partidului Naţional Român. Este ales secretar al Astrei. Piesa de teatru Domnul notar (1914) reflectă atitudinea politică a scriitorului în lupta pentru dreptate socială, unitate şi independenţă naţională a tuturor românilor. În 1910 vine la Bucureşti, militând pentru intrarea României în primul război mondial, alături de Antantă. Volumul de poezii Cântece fără ţară (1916), este un ecou direct al frământărilor timpului. După război (1919) va fi ministru al Instrucţiunii şi Cultelor. Este ales membru al Academiei (1920). Se face cunoscut în viaţa literară interbelică cu lucrările : piesa Meşterul Manole (1928), volumul de evocări Precursori (1930), şi traducerea integrală a Tragediei omului (1934), de Madach. Prin Octavian Goga, literatura română câştigă pe unul din cei mai de seamă poeţi naţionali. Opera sa, în ceea ce are mai bun, este o monografie lirică a satului, a "pătimirii noastre", a istoriei Transilvaniei. Alte opere : Din larg (1938), Însemnările unui trecător (1911), Mustul care fierbe (1927), Precursori (1930). Ref. : Papadima, Ov. O. Goga, Bucureşti, 1944. Bălan, Ion Dodu. O. Goga, Bucureşti, 1971.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más