Ir al contenido principal

NICOLAE TONITZA


62. NICOLAE TONITZA, pictor, grafician şi critic de artă


(13.04.1886, Bârlad - 16.02.1940, Bucureşti). Fiul unui comerciant, urmează şcoala primară la Bârlad, dovedind calităţi excepţionale de caricaturist şi de senator. Este înscris la Şcoala Normală din Iaşi în clasa pictorului Gr. Gh. Popescu (1902). În 1907 pleacă la Mûnchen, apoi în Italia şi Franţa. Are prima participare la Tinerimea artistică (1911) şi la Expoziţia artiştilor în viaţă. În 1917 este prizonier la Turtucaia. Se mută la Bucureşti şi participă la Expoziţiile Artei Române, face cronici plastice, execută desene politice şi olărie. Devine prim redactor la revista Artele Frumoase. Împreună cu Ştefan Dimitrescu, Oscar Han şi Fr. Şirato, se grupează în formaţia Grupul celor patru (cu expoziţii în 1926). În 1937 este numit rector al Academiei de Arte Frumoase din Iaşi. Tonitza este unul dintre cei mai mari pictori ai României din primele patru decenii ale secolului XX. La Mûnchen, Paris, Roma şi Genova s-a desăvârşit ca artist, a tras de experienţa impresioniştilor. Totuşi, opera sa poate fi definită ca realistă, plină de obiectivitate şi spontaneitate. Rămâne în pictură ca cel mai reprezentativ pictor al portretelor de copii, al gingăşiei şi purităţii acestora. S-a remarcat şi ca pictor al peisajului. Importante în creaţia sa sunt florile. Primul atuoportret pe care l-a realizat privindu-şi figura tristă, datează din 1910, pe când se afla la Paris. Dintre cele mai importante picturi reţinem : Grădina din Văleni; Soţia artistului; Coadă la pâine; Dezertorii; Femei sărace în cimitir; În mahala; Cusătoreasa; Fata pădurarului; Nud; Maternitate; Vas cu trandafiri; Cap de copil etc. Ref. : Brezianu, Barbu. N.N. Tonitza, Bucureşti, Meridiane, 1986.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más