NICOLAE IORGA

70. NICOLAE IORGA, istoric, arheolog, istoric literar, scriitor, economist, politolog, pedagog.

05.06.1871 Botoşani - se naşte NICOLAE IORGA, istoric, arheolog, istoric literar, scriitor, economist, politolog, pedagog.
Fiul avocatului Nicu Iorga şi al Zulniei, femeie cultă cunoscătoare a limbilor germană şi franceză. Şi-a făcut studiile primare şi primele cinci clase secundare la Botoşani, apoi la Iaşi, la Liceul Naţional. Tot la Iaşi urmează Facultatea de istorie şi litere, la 18 ani fiind licenţiat. Primeşte Bursa Iosif Nicolescu cu care pleacă patru ani în Franţa şi Germania specializându-se în istorie universală. Îşi ia doctoratul şi devine profesor la Universitatea din Bucureşti în 1894 când avea 23 de ani. Activitatea publicistică începută de timpuriu la revistele lui Hasdeu şi Xenopol, la Contemporanul, la Lupta lui George Panu şi la Convorbiri literare, apoi la Epoca, L'independence roumaine, România jună. Opiniei savanţilor străini se impune printr-o Istorie a poporului român?, 2 vol., apărută la Gotha în anul 1905, bineînţeles în limba germană, urmată de celebra Istorie a Imperiului Otoman în 5 vol., Gotha 1908 şi de Istoria Imperiului Bizantin în engleză, Londra 1907, rămase fundamentale până în zilele noastre, bazate pe documentele scoase în urma cercetării aproape a tuturor arhivelor existente atunci. Se mai poate adăuga o Istorie a poporului francez, Bucureşti 1911, şi monumentala Istorie a românilor, 11 vol., 1936-1939, cât şi o serie întreagă de lucrări pe probleme sau personalităţi istorice : Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantinescu Brâncoveanu, istoria bisericii, a comerţului etc. Devine membru al Academiei Române în 1910, în 1921 este profesor la Sorbona. A înfiinţat în Franţa şi Italia aşa numitele "şcoli" şi "case" române, primele de acest fel din străinătate. Mai multe universităţi din Europa îi acordă titlul de doctor honnoris causa, faima savantului ajungând şi peste Ocean, unde merge să conferenţieze la universităţile americane. În domeniul literaturii scrie Istoria literaturii româneşti în secolul al XVIII-lea; Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688; Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea; Istoria literaturii româneşti contemporane. Pe lângă acestea mai sunt de amintit scrierile beletristice : versuri, piese de teatru de inspiraţie istorică, dar şi mitologice şi religioase. Capitale rămân scrierile memorialistice : Orizonturile mele, O viaţă de om - Aşa cum a fost, evocările : Oameni cari au fost; Sate şi preoţi din Ardeal; Drumuri şi oraşe din România; Sate şi mănăstiri din România, ca şi cele 8 vol. de memorii. Ca om politic, jucând un rol de prim rang timp de trei decenii, Iorga este deputat, preşedinte al Camerei, fondatorul Partidului Naţional Democrat, având ca ziar oficial Neamul românesc, atrăgând mai ales intelectualii. Încă din 1908 a întemeiat la Vălenii de Munte, unde îşi avea reşedinţa, Universitatea de vară, frecventată atât de români cât şi de străini. La Văleni funcţiona editura Datina Românească, editează Neamul românesc literar. Pune bazele primului teatru popular. Pune bazele Institutului de Studii sud-est europene (1914) împreună cu V. Pârvan şi Gh. Murgoci, înfiinţează Revista istorică în 1915. În aprilie 1937 inaugurează Institutul pentru Studiul Istoriei Universale, care-i va purta numele. Adversar ferm al radicalismului fascist ce devenea tot mai agresiv în România, Iorga căzu victimă legionarilor care-l răpiră şi-l asasinară în noaptea de 11 nov. 1940, în pădurea de la Strejnic, Prahova.