NICHITA STÃNESCU

53. NICHITA STÃNESCU, poet, eseist

(31.03.1933, Ploieşti - 13.12.1983, Bucureşti). Urmează şcoala primară la Ploieşti, Buşteni şi Vălenii de Munte, iar liceul la Ploieşti la "Petru şi Pavel". Se remarcă prin aptitudinile sale poetice, dar şi datorită pasiunii pentru istorie. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, debutează cu versuri în anul 1957, la Tribuna din Cluj şi Gazeta literară din Bucureşti. Editorial va debuta în anul 1960 cu vol. Sensul iubirii, primit elogios. Este corector apoi redactor la Gazeta literară. În 1969 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Necuvintele şi devine redactor şef adjunct la Luceafărul. Mai publică Cartea de recitire (1972), un volum de eseuri remarcabil prin noutatea viziunii. Este laureat al Premiului Internaţional "Herder" în 1975, iar traducerile din poezia sa se înmulţesc ca şi volumele publicate în ţară. În anul 1980, Academia Suedeză îl propune la Premiul Nobel. Candidează alături de poeţii Elitis, Frish, Senghor şi Borges. În 1982 publică volumul de eseuri Respirări. Este distins cu Meritul Cultural clasa a II-a şi sărbătorit într-un mod deosebit de lumea literară, cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. Apar noi traduceri, iar numele său devine un adevărat mit, sinonim al ideii de poezie. Nichita Stănescu s-a ilustrat ca poet al cetăţii, dar şi al omului simplu, obişnuit. Pot fi citate în acest sens volumele : Roşu vertical şi Un pământ numit România. Poetul s-a apropiat de temele accesibile pentru indiferent care cunoscător al limbii române.

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog