Ir al contenido principal

NICHITA STÃNESCU


53. NICHITA STÃNESCU, poet, eseist


(31.03.1933, Ploieşti - 13.12.1983, Bucureşti). Urmează şcoala primară la Ploieşti, Buşteni şi Vălenii de Munte, iar liceul la Ploieşti la "Petru şi Pavel". Se remarcă prin aptitudinile sale poetice, dar şi datorită pasiunii pentru istorie. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, debutează cu versuri în anul 1957, la Tribuna din Cluj şi Gazeta literară din Bucureşti. Editorial va debuta în anul 1960 cu vol. Sensul iubirii, primit elogios. Este corector apoi redactor la Gazeta literară. În 1969 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Necuvintele şi devine redactor şef adjunct la Luceafărul. Mai publică Cartea de recitire (1972), un volum de eseuri remarcabil prin noutatea viziunii. Este laureat al Premiului Internaţional "Herder" în 1975, iar traducerile din poezia sa se înmulţesc ca şi volumele publicate în ţară. În anul 1980, Academia Suedeză îl propune la Premiul Nobel. Candidează alături de poeţii Elitis, Frish, Senghor şi Borges. În 1982 publică volumul de eseuri Respirări. Este distins cu Meritul Cultural clasa a II-a şi sărbătorit într-un mod deosebit de lumea literară, cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. Apar noi traduceri, iar numele său devine un adevărat mit, sinonim al ideii de poezie. Nichita Stănescu s-a ilustrat ca poet al cetăţii, dar şi al omului simplu, obişnuit. Pot fi citate în acest sens volumele : Roşu vertical şi Un pământ numit România. Poetul s-a apropiat de temele accesibile pentru indiferent care cunoscător al limbii române.

Comentarios

Entradas populares de este blog

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

GEORGE BACOVIA

92. GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist 4.09.1881 Se naşte, la Bacău, GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist. Numele real era Gheorghe Vasiliu, fiul unui comerciant. După studii de drept, urmate cu întreruperi, devine membru al baroului din Bacău. Nu va profesa însă nicodată având alte îndeletniciri fără legătură cu pregătirea sa profesională : învăţător suplinitor, copist, ajutor de contabil. Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună parte din timp prin sanatorii şi spitale. Redactor la revista Orizonturi Noi din Bacău. În anul 1916 debutează cu volumul Plumb, premiat de Ministerul Artelor în 1923. În anul 1925 este directorul Ateneului Cultural şi obţine Premiul Societăţii Scriitorilor. După căsătoria cu Agatha Grigorescu se mută la Bucureşti unde editează revista Orizonturi Noi. În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie de la Societatea Scriitorilor, dar va continua să presteze, cât sănătatea îi permite, munci ocazionale, cum ...

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...