NAE IONESCU

79. NAE IONESCU, filosof, jurnalist, profesor universitar

16.06.1890 Brăila - se naşte NAE IONESCU, filosof, jurnalist, profesor universitar. Studii primare şi liceale la Brăila, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Între anii 1913 şi 1919 se află în Germania pentru studii în filosofie şi doctorat cu o lucrare de logică matematică. După întoarcerea în ţară este, pentru scurt timp, profesor la Liceul Miltar de la Mănăstirea Dealu, după care este asistent la Catedra de Logică de la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, devenind profesor agregat abia în 1937, după 17 ani de învăţământ. A predat cursuri cu tematică variată : Curs de logică; Filosofia religiei. Problema dumnezeirii; Filosofia religiei; Metafizică şi religie; Filosofia gramaticii; Istoria logicii; Teoria cunoaşterii. Metafizica. Problema salvării în Faust-ul lui Goethe; Metafizica. Cunoaşterea medicală. Pentru unele din ideile metafizice, talentata scriitoare, Marta Petreu, îl suspectează de plagiat după lucrarea Mistica de Elisabeth Underhill. Cursurile lui Nae Ionescu n-au fost tipărite în timpul scurtei sale vieţi. Majoritatea fiind editate după note de curs la începutul ultimului deceniu al secolului XX. Orator strălucit, psiholog rafinat, folosind cu abilitate criza spirituală a momentului, conflictele teoretice ale timpului, Nae Ionescu a fost mentorul unei generaţii de tineri străluciţi în frunte cu Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, C. Noica, Mihail Sebastian căruia i-a scris prefaţa la romanul De două mii de ani?, în care este şi personaj. A colaborat la diferite ziare şi reviste, ca : Noua Revistă Română; Ideea europeană; Gândirea; Rampa. A fost colaborator, director şi proprietar al ziarului Cuvântul, pe care l-a condus până în 1933, când a fost suspendat şi în 1938 a reapărut. A înfiinţat revista efemeră Logos. Nu a fost înregimentat în vreun partid politic, dar a fost adânc implantat în exprimarea unor diferite interese politice. Şi-a schimbat deseori şi rapid poziţiile politice, a fost partizan al lui Iuliu Maniu şi apoi adversar al acestuia, anticarlist, carlist şi din nou anticarlist; a simpatizat, în 1933, cu mişcarea legionară, iar în 1938 este internat în lagărul pentru legionari de la Miercurea Ciuc şi i se desfiinţează catedra de la Universitate, are domiciliu forţat în Bucureşti până la 15 ianuarie 1940 când s-a stins din viaţă. Această perioadă este consemnată şi de Mircea Eliade în Memorii. Opera lui Nae Ionescu este alcătuită din câteva studii, din cursuri universitare şi din articole răspândite prin ziare. În timpul vieţii i-au apărut: Descartes, părinte al democratismului contemporan; Asupra unei noi clase de judecată; Individualismul englez.