Ir al contenido principal

MIRCEA FLORIAN


56. MIRCEA FLORIAN, filosof


(1882, Bucureşti - 1960, Bucureşti). Şi-a făcut studiile la Liceul Gh. Lazăr, apoi la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii bucureştene. Pleacă în Germania unde lucrează pe lângă filosoful J. Rehmke, care va exercita o influenţă considerabilă asupra sa. Doctor în filosofie în anul 1914, se dedică profesiei de dascăl. Este asistent, conferenţiar şi apoi profesor la catedra de istorie şi filosofie a Universităţii din Bucureşti. În anul 1948 este scos din învăţământ şi va lucra ca cercetător la Institutul de Filosofie. Gândirea lui Florian are două laturi constitutive : analiza diferitelor aspecte pe care le-a îmbrăcat motivul fundamental al metafizicii sau cercetarea istorică a metafizicii, latura critică şi încercarea de-a construi, ca o consecinţă a dimensiunii critice, un sistem filosofic pe care gânditorul l-a intitulat realism ontologic. El a făcut efortul de a da un alt sens sau înţeles raţionalismului. Propia sa concepţie despre raţionalismul adevărat şi-o intitulează "raţionalism natural sau înţelesul natural al raţionalismului". Concepţiile sale filosofice sunt expuse în lucrări ca : Îndrumarea în filosofie (1922), Rostul şi utilitatea filosofiei (1923), Ştiinţa şi raţionalismul (1926), Cosmologia elenă (1929), Metafizica şi problematica ei (1932), Cunoaştere şi existenţă (1939), Reforma logicii (1942), Metafizică şi artă (1945), Misticism şi credinţă (1946). Cu ultima sa lucrare, apărută postum, Recesivitatea ca structură a lumii (două vol. publicate între 1983 şi 1987), Florian demonstrează frumuseţea şi adevărul ideii care i-a luminat tot drumul filosofic : "filosofia este cea mai pământeană dintre flori".

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más