MIHAIL KOGÃLNICEANU

93. MIHAIL KOGÃLNICEANU - istoric, literat, om politic şi diplomat

06.09.1817 Se naşte, la Iaşi, MIHAIL KOGÃLNICEANU - istoric, literat, om politic şi diplomat. Primele slove le învaţă împreună cu Vasile Alecsandri, de la călugărul transilvănean Gherasim Vida. Urmează apoi cursurile pensionului Cuenim din Iaşi, apoi ale Institutului de la Miroslava. La 17 ani este trimis la studii în Franţa şi Prusia. După patru ani de studii temeinice la Luneville şi Berlin, se întoarce la Iaşi. Aici continuă activitatea publicistică începută în străinătate şi fondează publicaţia Dacia literară (1840). Se afirmă în domeniul vieţii politice ca un apărător al principiilor democratice şi ca unul din factorii de bază în pregătirea Revoluţiei de la 1848 şi a Unirii Moldovei cu Ţara Românească. Este director la Departamentul Lucrărilor Publice şi la Departamentul de Interne. În această calitate, pune bazele primei fabrici de postav din Moldova. În plan cultural publică Albumul istoric şi literar şi scoate primul ziar unionist Steaua Dunării (1855). După alegerea lui Cuza ca domn al Principatelor Unite, Kogălniceanu devine prim-ministru al guvernului, apoi ministru de interne, iar mai târziu de externe. La 16 septembrie 1868 este ales membru al Academiei Române. La 9 mai 1877, Kogălniceanu proclamă independenţa de stat a României în Adunarea Deputaţilor. Excelent îndrumător al tineretului şi neobosit cercetător al istoriei, culegător al documentelor istorice, autor de studii valoroase şi lucrări de prestigiu, Kogălniceanu este, în acelaşi timp, şi un înzestrat literat. Intelectual de profunzime, Kogălniceanu rămâne, fără îndoială, unul din cele mai realiste, active, rafinate şi semnificative spirite ale epocii moderne. Opera lui Kogălniceanu, destul de variată, poate fi urmărită din perioada studiilor în străinătate şi până în pragul morţii. Ea reflectă monumetele esenţiale din istoria românilor legate de anii 1848, 1859, 1877. Moare la 20 iunie 1891, la Paris.

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog