Ir al contenido principal

LUCIAN BLAGA


71. LUCIAN BLAGA, filosof

(09.05.1895, Lancrăm, jud. Alba - 06.05.1961, Cluj). Unul dintre cei mai importanţi poeţi ai secolului nostru s-a născut într-un sat ce poartă "în nume sunetele lacrimei". Copilăria i-a stat, după cum mărturiseşte el însuşi, "sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului", viitorul poet care se va autodefini mai târziu "mut ca o lebădă", neputând să vorbească până la vârsta de 4 ani. Primele clase le face la Sebeş (1902-1906), urmează liceul Andrei Şaguna din Braşov (1906-1914), unde era pofesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul întâiului tratat românesc de Teoria dramei. În anul izbucnirii primului Război Mondial, îşi începe studiile de teologie la Sibiu, apoi frecventează cursurile Universităţii din Viena, unde studiază filosofia şi obţine doctoratul. Revenit în România reîntregită, se dăruieşte cauzei presei româneşti în Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj şi Banatul din Lugo. În 1926 intră în diplomaţie, ocupând succesiv posturi la legaţiile ţării noastre din mai multe ţări. Este ales membru al Academiei Române, rostind în 1937 discursul de recepţie intitulat Elogiul satului românesc. În 1939 devine profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, iar din 1948 este îndepărtat de la catedră şi lucrează în cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie a Academiei. Opera lui L.B. acoperă domeniile poeziei, filosofiei, dramaturgiei, eseisticii şi memorialisticii. Apariţia în 1919 a volumului de debut Poemele luminii a fost salutată de N. Iorga cu cuvintele : "Fii binevenit, tinere, Ardelean!". Au urmat volumele de versuri : Paşii profetului, În marea trecere, Lauda somnului, La cumpăna apelor, La curţile dorului, Nebănuitele trepte şi Poezii (1962), volum postum cuprinzând ciclurile Mirabila sămânţă, Vară de noiembrie şi Stihuitorul. După debutul în teatru cu Zamolxe, Mister păgân (1921), urmează şi alte piese : Meşterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, Arca lui Noe. Creaţia filosofică este grupată în trei trilogii : a cunoaşterii, a culturii şi a valorilor. Cea de-a patra, cosmologică, a rămas în stadiul de proiect. Hronicul şi cântecul vârstelor este o operă memorialistică scrisă în 1945 şi publicată după două decenii. Aforismele lui Lucian Blaga sunt grupate în volumele : Pietre pentru templul meu, Discobolul şi Elanul Insulei. Traducător de excepţie, semnează tălmăciri din literatura germană : Goethe (Faust), Lessing, Din lirica universală şi Din lirica engleză.

Comentarios

Entradas populares de este blog

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

GEORGE BACOVIA

92. GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist 4.09.1881 Se naşte, la Bacău, GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist. Numele real era Gheorghe Vasiliu, fiul unui comerciant. După studii de drept, urmate cu întreruperi, devine membru al baroului din Bacău. Nu va profesa însă nicodată având alte îndeletniciri fără legătură cu pregătirea sa profesională : învăţător suplinitor, copist, ajutor de contabil. Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună parte din timp prin sanatorii şi spitale. Redactor la revista Orizonturi Noi din Bacău. În anul 1916 debutează cu volumul Plumb, premiat de Ministerul Artelor în 1923. În anul 1925 este directorul Ateneului Cultural şi obţine Premiul Societăţii Scriitorilor. După căsătoria cu Agatha Grigorescu se mută la Bucureşti unde editează revista Orizonturi Noi. În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie de la Societatea Scriitorilor, dar va continua să presteze, cât sănătatea îi permite, munci ocazionale, cum ...

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...