Ir al contenido principal

ION C. INCULEŢ


57. ION INCULEŢ, om de ştiinţă, profesor, om politic şi diplomat.


(05.04.1884, Răzeni, jud. Lăpuşna din Basarabia - 19.11.1940). Urmează şcoala primară, apoi Seminarul Teologic din Chişinău. Începe să lucreze la ziarele locale pentru răspândirea culturii şi ideilor democrate în popor. Urmează Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Petograd, secţia Fizică şi matematică. Profesorul Borman îl alege asistent la catedra lui, apoi predă fizica la Şcoala Comercială din Petrograd. Este desemnat pentru postul de fizician la Observatorul meteorologic principal din această localitate. În anul 1917 îşi încetează activitatea ştiinţifică în favoarea celei politice. Este preşedinte al Adunării Sfatului Ţării din Basarabia, iar în ianuarie 1918, din această calitate proclamă neatârnarea Republicii Democratice Moldoveneşti, înfiinţată în urma evenimentelor din Rusia. În acelaşi an este ales membru al Academiei Române şi-şi rosteşte discursul cu tema : "Spaţiul şi timpul în noua lumină ştiinţifică". La 27 martie 1918, când Sfatul Ţării cu majoritate de voturi hotărăşte Unirea Basarabiei cu patria mamă, Inculeţ are rolul principal. După această dată îşi consacră activitatea problemelor politice şi sociale. Participă în România întregită, la mai toate guvernele până aproape de cel de-al doilea război. A participat la Conferinţa de Pace de la Paris din anul 1919. Aduce soluţii în guvernele insiprate de liberalism pentru înflorirea economică a ţării şi îmbunătăţirea stării materiale a oamenilor nevoiaşi. Pe lângă opera politică pe care a lăsat-o, opera scrisă a lui Inculeţ este în special pe profil ştiinţific. Ca fizician, a făcut cercetări asupra ionizării atmosferei razelor anodice, fiind premiat de Facultatea de Ştiinţe din Petrograd. Timp de 3 ani (1914-1917) a condus publicaţia Informatorul ştiinţific, unde a publicat articole de popularizare a ştiinţei. Pe lângă contribuţii proprii a publicat şi unele traduceri, dar şi biografii ale unor învăţaţi celebri.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más