Ir al contenido principal

ION C. BRÃTIANU


75. ION C. BRÃTIANU, mare om politic şi de stat, diplomat, istoric, fruntaş al revoluţiei de la 1848, al Unirii Principatelor şi Războiului de Independenţă, orator


02.06.1820 Se naşte ION C. BRÃTIANU, mare om politic şi de stat, diplomat, istoric, fruntaş al revoluţiei de la 1848, al Unirii Principatelor şi Războiului de Independenţă, orator. Face parte dintr-o veche familie boierească din Argeş; strămoşul său a întemeiat satul Brătieni de pe malul Vâlsanului; nume dat şi muntelui din apropiere. În casa lui Dincă Brătianu, tatăl său, veneau personalităţile epocii, cum ar fi : Constantin Bălăceanu, Grigore Grădişteanu, Banul Filipescu şi chiar contele Pavel Kisseleff. Începe să studieze cu învăţatul grec, Simonidi, discipol al lui GH. Lazăr. Ca mai toţi tinerii epocii ajunge iuncăr şi leagă o strânsă prietenie cu Grigore Caracaş, fiul mediului, care-l introduce în casele boiereşti din Bucureşti. Este remarcat de domnitorul Alexandru Ghica pentru capacitatea sa deosebită. Pleacă la Paris pentru a-şi desăvârşi studiile militare, dar studiază şi istoria şi ştiinţele de stat. Intră în lojile masonice împreună cu fratele său Dumitru şi cu C.A. Rosetti şi face parte din Ateneul Român. Întors în ţară la începutul anului 1848, Brătianu joacă un rol important în pregătirea şi desfăşurarea Revoluţiei, dar şi a Unirii Principatelor. Participă la Congresul de la Paris din 1856 şi la Divanurile Ad-Hoc, sprijină reformele lui Cuza. După abdicarea lui Cuza (11 feb. 1866), Brătianu îşi reorientează întreaga activitate pentru salvarea actului istoric de la 24 ian. 1859 şi aducerea prinţului Carol la tron. În timpul acestei domnii are o prodigioasă activitate politică şi diplomatică, iar în ultimul deceniu de viaţă se dedică unor reforme esenţiale privind viaţa economică, socială, politică şi culturală a României, ca şi grijii pentru consolidarea poziţiei şi autorităţii ei în lume. Moare în 1891 şi este înmormântat la moşia Florica de lângă Piteşti. Opera lui Brătianu s-a clădit temeinic şi statornic având la baza ei un simţ politic şi diplomatic deosebit, un înalt sentiment patriotic civic, o atitudine de mare responsabilitate pentru destinele ţării, o concepţie istorică şi o gândire filosofică bine structurată, o artă a oratoriei în cel mai înalt grad.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más