ION C. BRÃTIANU

75. ION C. BRÃTIANU, mare om politic şi de stat, diplomat, istoric, fruntaş al revoluţiei de la 1848, al Unirii Principatelor şi Războiului de Independenţă, orator

02.06.1820 Se naşte ION C. BRÃTIANU, mare om politic şi de stat, diplomat, istoric, fruntaş al revoluţiei de la 1848, al Unirii Principatelor şi Războiului de Independenţă, orator. Face parte dintr-o veche familie boierească din Argeş; strămoşul său a întemeiat satul Brătieni de pe malul Vâlsanului; nume dat şi muntelui din apropiere. În casa lui Dincă Brătianu, tatăl său, veneau personalităţile epocii, cum ar fi : Constantin Bălăceanu, Grigore Grădişteanu, Banul Filipescu şi chiar contele Pavel Kisseleff. Începe să studieze cu învăţatul grec, Simonidi, discipol al lui GH. Lazăr. Ca mai toţi tinerii epocii ajunge iuncăr şi leagă o strânsă prietenie cu Grigore Caracaş, fiul mediului, care-l introduce în casele boiereşti din Bucureşti. Este remarcat de domnitorul Alexandru Ghica pentru capacitatea sa deosebită. Pleacă la Paris pentru a-şi desăvârşi studiile militare, dar studiază şi istoria şi ştiinţele de stat. Intră în lojile masonice împreună cu fratele său Dumitru şi cu C.A. Rosetti şi face parte din Ateneul Român. Întors în ţară la începutul anului 1848, Brătianu joacă un rol important în pregătirea şi desfăşurarea Revoluţiei, dar şi a Unirii Principatelor. Participă la Congresul de la Paris din 1856 şi la Divanurile Ad-Hoc, sprijină reformele lui Cuza. După abdicarea lui Cuza (11 feb. 1866), Brătianu îşi reorientează întreaga activitate pentru salvarea actului istoric de la 24 ian. 1859 şi aducerea prinţului Carol la tron. În timpul acestei domnii are o prodigioasă activitate politică şi diplomatică, iar în ultimul deceniu de viaţă se dedică unor reforme esenţiale privind viaţa economică, socială, politică şi culturală a României, ca şi grijii pentru consolidarea poziţiei şi autorităţii ei în lume. Moare în 1891 şi este înmormântat la moşia Florica de lângă Piteşti. Opera lui Brătianu s-a clădit temeinic şi statornic având la baza ei un simţ politic şi diplomatic deosebit, un înalt sentiment patriotic civic, o atitudine de mare responsabilitate pentru destinele ţării, o concepţie istorică şi o gândire filosofică bine structurată, o artă a oratoriei în cel mai înalt grad.