Ir al contenido principal

GRIGORE COBÃLCESCU


97. GRIGORE COBÃLCESCU - geolog, paleontolog, întemeietorul şcolii româneşti de geologie


22.09.1831 Se naşte, la Iaşi, GRIGORE COBÃLCESCU - geolog, paleontolog, întemeietorul şcolii româneşti de geologie. Urmează cursurile primare şi liceale la Iaşi. La 18 ani absolvă Academia Mihăileană şi concurează pentru ocuparea catedrei de ştiinţe naturale şi fizică la singurul liceu din Iaşi, unde este numit profesor. Timp de 3 ani este trimis de consiliul şcolar în Franţa pentru specializare în geologie şi mineralogie. La întoarcere este numit profesor la Universitatea din Iaşi, unde, în 1881, a inaugurat primul curs de paleontologie. Împreună cu A.D. Xenopol întemeiază, în anul 1889, Societatea Ştiinţifică şi Literară, la care a fost ales preşedinte şi membru al secţiei ştiinţifice. La 20 martie 1887 devine membru al Academiei Române. Activitatea ştiinţifică a lui Grigore Cobălcescu este legată, într-o primă fază, de cercetarea geologică a zonei Moldovei. Începutul lucrărilor îl face la cariera de piatră de la Repedea (lângă Iaşi) şi continuă cu cercetarea geologică a judeţului Buzău, făcând importante observaţii în zona flişului paleogen şi în zona neogenă din estul Munteniei. Cercetările sale s-au extins şi asupra unui fenomen unic în ţară, vulcanii noroioşi de la Berca. În a doua parte a activităţii sale ştiinţifice, profesorul Cobălcescu s-a ocupat de revizuirea faunei neocomiene din Bazinul Dâmbovicioarei, a efectuat cercetări asupra faunei molusce a depozitelor pontice. Socotit ca întemeietor al cercetărilor geologice din zonele petrolifere ale ţării, el observă legătura zăcămintelor de ţiţei cu regiunile vulcanice şi cristaline lipsite de resturi organice. Prin activitatea în teren şi prin cercetarea hărţilor topografice a reuşit să separe marile unităţi geografice şi să precizeze numele catenelor muntoase. Pe tărâmul activităţii didactice a contribuit la dezvoltarea colecţiilor de roci şi fosile precum şi la îmbunătăţirea materialului didactic de specialitate. A elaborat şi tipărit primul manual de geologie scris în limba română şi atlase de profil. Prin dăruirea cu care s-a ocupat de studenţi, el a reuşit să capteze stima acestora şi a fost un factor hotărâtor în formarea viitorilor specalişti în domeniu, cum au fost Dimitrie Brândză, Emil Racoviţă, I. Simionescu etc., nume de rezonanţă în ştiinţa autohtonă şi mondială. Activitatea publicistică a lui Cobălcescu cuprinde peste 60 de articole, comunicări, monografii, tratate, studii, manuale de specialitate. Se stinge din viaţă la 21 mai 1892, la Iaşi.

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...