Ir al contenido principal

GEORGE COŞBUC


96. GEORGE COŞBUC, poet şi prozator


20.09.1866 S-a născut, la Hordou, jud. Bistriţa Năsăud, GEORGE COŞBUC, poet şi prozator. Este al optulea copil al familiei unui preot. Primele clase le face la Hordou, Salva şi Telciu, apoi gimnaziul la Năsăud. Dovedeşte aplicare pentru limbile clasice şi limba germană. Debutează ca poet şi traducător în revista manuscris Musa Someşană a Societăţii elevilor Virtus Romana Rediviva. Se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Cluj, dar abandonează studiile. Are loc al doilea debut al său, de data aceasta la revista Tribuna din Sibiu, cu textul Filosofii şi plugarii. Locuitor al Sibiului o perioadă, are o bogată activitate publicistică şi literară. Printre altele, în această perioadă scrie şi publică Nunta Zamfirei, apreciată de Titu Maiorescu. Trece munţii şi se stabileşte în Bucureşti, unde are o carieră literară de excepţie. Debutează editorial cu volumul Balade şi idile (1893), urmat de Fire de tort. Numele lui Coşbuc este legat de apariţia unor reviste importante ca Vatra, Sămănătorul, Viaţa literară. Lucrează la traducerea unor opere fundamentale ale literaturii universale : Eneida; Odiseea; Divina Comedie; Sakuntala. În 1899 apar Războiul nostru pentru neatârnare şi Povestea unei coroane de oţel, două cărţi de proză în care datele istorice sunt romanţate în stil jurnalistic. În anul 1900 devine membru corespondent al Academiei Române. În 1904 apare volumul Cântece de vitejie. Marcat de dispariţia unicului fiu, moare la 9 mai 1918 în Bucureşti.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más