GEORGE COŞBUC

96. GEORGE COŞBUC, poet şi prozator

20.09.1866 S-a născut, la Hordou, jud. Bistriţa Năsăud, GEORGE COŞBUC, poet şi prozator. Este al optulea copil al familiei unui preot. Primele clase le face la Hordou, Salva şi Telciu, apoi gimnaziul la Năsăud. Dovedeşte aplicare pentru limbile clasice şi limba germană. Debutează ca poet şi traducător în revista manuscris Musa Someşană a Societăţii elevilor Virtus Romana Rediviva. Se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Cluj, dar abandonează studiile. Are loc al doilea debut al său, de data aceasta la revista Tribuna din Sibiu, cu textul Filosofii şi plugarii. Locuitor al Sibiului o perioadă, are o bogată activitate publicistică şi literară. Printre altele, în această perioadă scrie şi publică Nunta Zamfirei, apreciată de Titu Maiorescu. Trece munţii şi se stabileşte în Bucureşti, unde are o carieră literară de excepţie. Debutează editorial cu volumul Balade şi idile (1893), urmat de Fire de tort. Numele lui Coşbuc este legat de apariţia unor reviste importante ca Vatra, Sămănătorul, Viaţa literară. Lucrează la traducerea unor opere fundamentale ale literaturii universale : Eneida; Odiseea; Divina Comedie; Sakuntala. În 1899 apar Războiul nostru pentru neatârnare şi Povestea unei coroane de oţel, două cărţi de proză în care datele istorice sunt romanţate în stil jurnalistic. În anul 1900 devine membru corespondent al Academiei Române. În 1904 apare volumul Cântece de vitejie. Marcat de dispariţia unicului fiu, moare la 9 mai 1918 în Bucureşti.