GEORGE CÃLINESCU

80. GEORGE CÃLINESCU, critic şi istoric literar, prozator, dramaturg, poet

19.06.1899 S-a născut GEORGE CÃLINESCU, critic şi istoric literar, prozator, dramaturg, poet. Începe şcoala la Iaşi şi continuă la Bucureşti. În anul 1919 este student al Facultăţii de Litere din Bucureşti. În acelaşi an debutează la Sburătorul, revista lui E. Lovinescu, cu versuri şi aforisme. Este custode la biblioteca facultăţii şi paleograf la Arhivele Statului. În 1921 călătoreşte în Italia, cu prilejul fondării revistei Roma. Ulterior va deveni singurul redactor al acestui periodic. După licenţă (1923), devine profesor de filosofie la Liceul Gh. Şincai din Bucureşti. La recomandarea profesorului Ramiro Ortiz şi a lui Vasile Pârvan, pleacă la Roma unde studiază documente referitoare la Ţările Române. Profesor de română şi italiană la Timişoara, apoi din nou la Şincai, predând italiana şi franceza. Participă şi la editarea a două periodice Sinteze şi Capricorn, iar în 1933 şi 1935 este redactor principal la Viaţa Românească, împreună cu Mihai Ralea. În 1936 devine doctor în litere şi filosofie, iar în anul următor este conferenţiar la Universitatea din Iaşi, cu specialitate estetică şi critică literară. La Iaşi editează prima serie a revistei Jurnalul literar (1939), unde semnează Cronica mizantropului. În 1945 devine şef al catedrei de Literatură Română Modernă la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În 1948 devine academician, iar în 1949 director al Institutului de Istorie Literară şi Folclor al Academiei Române. Acest institut editează revista Studii şi Cercetări de Istorie Literară şi Folcor, unde Călinescu publică diverse studii. Din 1955 susţine la Contemporanul, Cronica optimismului. În anul 1964 obţine Premiul de Stat. A murit la 21 martie 1965, la Otopeni. Călinescu este unul din spiritele cele mai vaste ale culturii româneşti. Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941), Principii de estetică (1939), Estetica basmului (1965), romanele : Enigma Otiliei, Scrinul negru, Bietul Ioanide, Cartea nunţii, volumele de versuri între care amintim Lauda lucrurilor, vor fi mereu de referinţă. Nu sunt de neglijat nici preocupările privind biografia unor scriitori : Viaţa lui M. Eminescu (1932), Viaţa lui Ion Creangă (1933), dar şi monumentala lucrare, Opera lui Mihai Eminescu (1934-1936). Călinescu s-a manifestat cu o asemenea amploare încât a ajuns să fie o adevărată instituţie. De aceea, nu întâmplător, la moartea sa, reacţia populară a fost neobişnuit de puternică, asemănătoare cu aceea de la încetarea din viaţă a unui politician de primă mărime.