65. GALA GALACTION (GRIGORE
PIŞCULESCU), preot, scriitor, traducătorul Bibliei
(16.04.1879, Dideşti, jud. Teleorman - 8.03.1961, Bucureşti). Tatăl său, Nicolae Pişculescu, era arendaşul moşiei Dideşti, iar mama era fiica parohului Bisericii Sf. Teodor din Roşiorii de Vede. La naştere copilul primeşte numele de Grigore, dar în literatură va fi cunoscut sub numele de Gala Galaction. Urmează şcoala primară în satul natal şi la Roşiorii de Vede, iar liceul la Sf. Sava din Bucureşti. În liceu editează revista Zig-zag, în care publică articole despre Alexandru Macedonski. Publică şi în Liga Ortodoxă un articole despre Traian Demetrescu. În 1894 începe să scrie proză, trimiţând lui Vlahuţă câteva pagini pentru revista Viaţa. În perioada 1895-1896, Galaction leagă prietenie durabilă cu T. Arghezi, N.D. Cocea, V. Demetrius, începând să publice la revistele Linia dreaptă, Viaţa socială, Adevărul ilustrat. Urmează un an Facultatea de Litere şi Filosofie, după care trece la Facultatea de Teologie pe care o absolvă în anul 1903 cu teza de licenţă Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic. În anul 1913 este numit defensor ecleziastic (procuror) pentru Episcopia Olteniei şi a Curţii de Argeş, iar în 1914 tipăreşte o biografie a lui Eminescu. La 12 feb. 1915 editează, împreună cu Arghezi, Cronica a cărei apariţie va înceta la 7 feb. 1916. Este distins de Academia Română (în 1915) cu premiul "Eliade Rădulescu" pentru volumul Bisericuţa din Răzoare. Din anul 1920 începe să traducă în româneşte Biblia după Septuaginta, împreună cu mitropolitul Nicodin Munteanu şi preotul Vasile Radu. Lui Galaction îi aparţin cărţile Iov şi Noul Testament, care va apărea în 1927, iar Biblia întreagă apare în 1936 şi reapare în 1938, la împlinirea a 250 de ani de la apariţia primei traduceri, cea a lui Şerban Cantacuzino, din 1688. La 20 sep. 1922 este hirotonisit diacon, iar la 21 sep., preot. Este misionar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi profesor de teologie la Universitatea din Chişinău, apoi la catedra de Exegeza Noului Testament şi limba ebraică la Facultatea de Teologie din Bucureşti. În 1947 este premiat cu Meritul cultural în grad de comandor. În 1947 devine vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români şi membru activ al Academiei, deputat în Parlament şi în Marea Adunare Naţională. Prin viaţa, activitatea şi opera sa, Galaction şi-a înscris numele în rândul personalităţilor româneşti de seamă care au contribuit la dezvoltarea culturii şi educaţiei poporului român. Dintre volumele publicate amintim : Bisericuţa din Răzoare (1914), Eminescu (1914), Viaţa lui Eminescu (1924), Clopotele din Mănăstirea Neamţu, La ţărmul mării (1916), De la noi la Cladova, Roxana (1930), Papucii lui Mahmud (1931), La răspântie de veacuri (1935), Doctorul Taifun, În grădinile Sfântului Antonie (1942), Nuvele. A scris peste 900 articole teologice, conferinţe, recenzii, predici şi meditaţii în revistele bisericeşti şi laice.

Comentarios
Publicar un comentario