59. EMIL CIORAN – eseist
08.04.1911 Se naşte, la Răşinari, EMIL CIORAN – eseist. Fiul preotului Emilian Cioran din Răşinari, face studiile primare în satul natal, pe cele liceale la Sibiu, la Liceul Gheorghe Lazăr, apoi urmează cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti, încheiate cu o teză despre H. Bergeson. După o bursă de studii în germania (1933-1935), a fost, vreme de un an, profesor de filosofie la un liceu din Braşov. Din 1937, când obţine o bursă a statului francez pentru doctorat, se stabileşte la Paris. A colaborat la Gândirea, Vremea, Floarea de foc, Calendarul, Revista de filosofie, Convorbiri literare. Din anul 1947 începe să scrie în limba franceză. În ţară a publicat cinci cărţi, iar în Franţa mai bine de zece, toate la Editura Gallimard. A debutat editorial în anul 1934 cu volumul Pe culmile disperării, premiat de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Acelaşi premiu l-au obţinut, în ani diferiţi, Eugen Ionescu şi Constantin Noica. În anul 1950, în Franţa, obţine premiul Rivarol pentru Manual de descompunere. Deşi a publicat mai mult în Franţa, scrierile lui Cioran au fost traduse şi publicate, după 1989, la Editura Humanitas : Cartea amăgirilor; Schimbarea la faţă a României; Lacrimi şi sfinţi; Amurgul gândurilor; Îndreptar pătimaş; Tratat de descompunere; Istorie şi utopie; Cădere în timp; Exerciţii de admiraţie etc. Moare la Paris, 26 iun. 1995.

Comentarios
Publicar un comentario