CONSTANTIN NOICA

83. CONSTANTIN NOICA – filosof

12.07.1909 Se naşte, la Vulcăneşti, judeţul Teleorman, CONSTANTIN NOICA – filosof. Cursuri liceale la "Dimitrie Cantemir" şi "Spiru Haret" din Bucureşti, apoi student la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii bucureştene. Audiază cursurile profesorilor C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Mircea Florian, Nae Ionescu, ultimul dintre aceştia exercitând o influenţă notabilă asupra tânărului student şi a preocupărilor sale filosofice ulterioare absolvirii facultăţii. Cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant se inaugurează una dintre direcţiile esenţiale, cea de istoric al filosofiei, în special al filosofiei germane. A fost bibliotecar la Seminarul de istorie a filosofiei, a fost membru al grupului Criterion. A făcut o specializare în Franţa, iar în 1940 şi-a susţinut teza de doctorat. Între anii 1941-1944 a lucrat la Berlin, fiind referent la Institutul româno-german, dar s-a ocupat şi de reeditarea lucrărilor lui Nae Ionescu. A editat Izvoare de filosofie. În perioada 1945-1958 a avut domiciliu forţat, iar din 1958 până în 1964 a fost deţinut politic. Din 1965 până în 1975 a lucrat la Institutul de Logică al Academiei Române, fiind cercetător. Dintre lucrările mai cunoscute amintim : Mathesis sau bucuriile simple; Jurnal filosofic; Douăzeci şi şapte de drepte ale realului; Sentimentul românesc al fiinţei; Devenirea întru fiinţă; Scrisori despre logica lui Hermes. Din 1976 se retrage la Păltiniş, Sibiu, unde moare în anul 1987.

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog