Ir al contenido principal

CAROL DAVILA


58. CAROL DAVILA, medic


(08.04.1828, Avilla, Italia - 24.08.1884, Bucureşti). Nu se cunsoc date precise asupra primilor ani din viaţă. O aventură trecătoare face ca Marie d`Agoult, soţia colonelului francez Jean d`Agoult, să rămână însărcinată, fără a se şti prea clar cu cine. Se pare că cel în cauză este compozitorul Franz Liszt, care se afla în turneu prin Paris. Copilul din flori a fost născut în satul Avilla, de lângă Palermo, Italia, unde, după naştere, a fost încredinţat unei familii care l-a botezat cu prenumele de Carol. Studiile elementare le face în satul natal, iar pe cele liceale în Franţa. Studiile medicale le face în cadrul Facultăţii de Medicină din Angers şi imediat după ce a absolvit aceste studii, în 1849, la 21 de ani, citeşte absolut întâmplător un anunţ în care Domnitorul român Barbu Ştirbei solicita angajarea prin contract a unui medic care să organizeze şi să conducă Serviciul Sanitar al Armatei din Ţara Românească. Davila semnează acest contract şi porneşte spre Ţara Românească în 1852. Numit medic al oştirii, începe prin a reorganiza în 1854 Spitalul Oştirii, care funcţiona în fosta mănăstire Mihai Vodă din Bucureşti. În 4 dec. 1855 înfiinţează Şcoala de mică chirurgie, iar în cadrul acestei şcoli organizează un muzeu de anatomie şi o bibliotecă medicală, şcoală care în 1857 devine Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie, care, peste zece ani mai târziu, avea să devină Facultatea de Medicină, Chirurgie şi Farmacie. La 4 iun. 1864 lui Davila i se acordă cetăţenia română. A jucat un rol important în războiul nostru de independenţă, când a condus serviciul sanitar al armatei, aflându-se pe linia de foc, alături de brancardierii lui. La Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, cea dintâi asemenea facultate de pe meleagurile noastre, Davila este director şi totodată profesor de clinică medicală. Pe tărâm ştiinţific, Davila participă la înfiinţarea Societăţii Medicale, eveniment care a avut loc în anul 1857 şi care coincide cu înfiinţarea Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie, actuala Facultate de Medicină din Bucureşti care îi poartă numele. Tot lui i se datorează înfiinţarea în anul 1865, a Societăţii Ştiinţelor Naturale, iar în 1876 a Societăţii de Cruce Roşie din Ţara Românească. În 1855 a deschis un curs de chimie experimentală la Liceul Sf. Sava, curs gratuit care a durat doi ani.


Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...