Ir al contenido principal

CAMIL PETRESCU


60. CAMIL PETRESCU, scriitor


(09.04.1894, Bucureşti - 14.05.1957, Bucureşti). Dramaturg, prozator, poet, estetician şi filosof. Copilărie de orfan, determinând pentru tot restul vieţii un complex psihic şi social, dar şi o tenace dorinţă de afirmare. A urmat cursurile Colegiului Sf. Sava şi ale Liceului Gh. Lazăr, apoi Facultatea de Filosofie şi Litere. Debutează la revista Facla în 1914 şi ia parte în mod direct la primul război mondial. După război e o vreme profesor şi gazetar la Timişoara. În 1920 îl aflăm la revista Sburătorul, unde îşi publică poeziile, fiind şi membru al cenaclului de care se disociază în 1933. Este redactor la Revista Fundaţiilor Regale şi director al Teatrului Naţional din Bucureşti. În 1948 devine membru al Academiei Române. Debutul editorial se petrece în 1923 cu volumul Versuri. Ideea. Ciclul morţii. Fondează publicaţiile Săptămâna muncii intelectuale şi artistice şi Cetatea literară. Întinsă şi variată, opera lui C.P. rămâne unitară prin câteva trăsături constante : obsesia absolutului, spiritul polemic şi aspiraţia spre autenticitate. Romancier : Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930), Patul lui Procust (1933), Un om între oameni (1953-1957). Este teoreticianul şi autorul unui teatru psihologic. Între anii 1916-1957 a scris şi publicat : Jocul ieleleor, Act veneţian, Sufelte tari, Danton, Mitică Popescu, Bălcescu, Caragiale în vremea lui. Cu volumul de nuvele Turnul de fildeş (1950), problematica intelectualului este reluată în diverse ipostaze. Ref. : Camil Petrescu interpretat de? Bucureşti, 1972. Popa, Marian. Camil Petrescu, monografie. Bucureşti, 1972. Călin, Liviu. Camil Petrescu între oglinzi paralele. Bucureşti, 1976.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más