BARBU ŞTEFÃNESCU DELAVRANCEA

61. BARBU ŞTEFÃNESCU DELAVRANCEA, scriitor

(11.04.1858, Bucureşti - 29.04.1918, Iaşi). Dramaturg şi prozator. Fiu al unui căruţaş, bunicii săi fiind originari din Vrancea. Studiile le face în Capitală, apoi la Paris. A fost un mare avocat şi "cel mai strălucit orator al României contemporane", după opinia lui T. Maiorescu. Om politic şi ministru în câteva guverne, a oscilat între Partidul Liberal şi Conservator, dar s-a dovedit statornic în sentimentele sale patriotice. A desfăşurat o bogată activitate publicistică în ziarele : România Liberă, Epoca, Literatură şi Ştiinţă, Revista nouă şi a editat o revistă cu apariţie efemeră, Lupta literară (1887). Pe Caragiale l-a apărat magistral într-un proces răsunător, de acuzaţie de plagiat. A fost prieten cu pictorul N. Grigorescu. În 1912 a fost ales membru al Academiei Române. A debutat în 1855 cu volumul de nuvele Sultănica, urmat de alte volume de nuvele : Trubadurul, Paraziţii, Hagi-Tudose ş.a. La maturitate, s-a impus ca dramaturg scriind Trilogia istorică Apus de soare (1909), Viforul (1910) şi Luceafărul (1910), în care evocă scene din istoria Moldovei secolului al XVI-lea. Piesa Apus de soare e "o capodoperă a dramaturgiei poetice şi oratorice", spunea G. Călinescu. Printre contemporani, Delavrancea era cunoscut şi prin marele său talent oratoric : Patria şi patriotismul (1915). A fost un mare iubitor al poeziei şi limbii populare. Folclorul a constituit sursa de inspiraţie în basmele : Neghiniţă, Norocul dracului, Stăpânea odată, precum şi un obicet de studiu în publicistică şi în numeroase conferinţe. Alte opere : Irinel, comedie în trei acte (1912), Estetica poeziei populare (1913). Ref. : Milicescu, Emilia Şt. Delavrancea, om, literat, patriot, avocat. Bucureşti, 1940. Săndulescu, Al. Delavrancea, Bucureşti, 1964.

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog