ALEXANDRU PHILIPPIDE

55. ALEXANDRU PHILIPPIDE, scriitor

(01.04.1900, Iaşi - 08.02.1979, Bucureşti). Poet, eseist şi traducător. Fiul lingvistului cu acelaşi nume. Liceul la Iaşi, Facultatea de Drept din Iaşi, licenţiat în 1921, studii suplimentare de filosofie şi economie politică la Berlin (1922), apoi la Paris (1924-1928). Funcţionar în Ministerul de Externe şi Ministerul Propagandei (1929-1947). Membru titular al Academiei (1963), laureat al premiului literar Herder. Debutează ca poet în revista Însemnări literare 1919, editorial cu Austerp (1922). Colaborează la Viaţa românească, Adevărul literar şi artistic, Gândirea, Revista Fundaţiilor, Contimporanul, Lumea, Dimineaţa ş.a. Deşi puţine la număr, apărând la intervale mari, volumele de poezii Stânci fulgerate (1930), Visuri în vuietul vremii (1939), Monolog în Babilon (1967), Vis şi căutare (1979), impun un poet de primă mărime, de descendenţă romantică şi expresionistă. Volumele de nuvele : Îmbrăţişarea mortului (1940) şi Floarea din prăpastie (1942) sunt fantastice şi extraordinare, în genul lui Hoffmann şi Edgar Al. Poe. A publicat şi volume de comentarii literare: Studii şi portrete literare (1963), Studii de literatură universală (1966), Scriitorul şi arta lui (1968), Puncte cardinale europene : Orizont romantic. Traducător din Baudelaire (Flori alese din Les Fleurs du mal, 1934), Mallarmé, Novalis, Heine, Rilke ş.a. (Flori de poezie străină răsădită-n româneşte, 1973).

Comentarios

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

Elita României - 100 de personalități românești

Buscar este blog