Ir al contenido principal

RADU TUDORAN


33. RADU TUDORAN, scriitor 


08.03.1910 Blejoi, Prahova - s-a născut RADU TUDORAN, prozator, Frate al scriitorului Geo Bogza, numele la naştere Nicolae Bogza. Începe liceul la Ploieşti, dar se transferă la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealul, după care urmează Şcoala militară de ofiţeri de la Sibiu. Ofiţer activ până în 1938, după această dată ziarist, redactor la Lumea românească; Timpul; Curentul; Evenimentul. Din 1942 se dedică exclusiv scrisului. Debutează cu reportajul Oameni care nu au ce face cu viaţa şi oameni care nu au cu ce şi-o ţine, apărut în Lumea românească şi cu nuvela Aerodromul de la Şura Mică, în Azi. Editorial debutează cu volumul de nuvele Oraşul cu fete sărace, în 1940. Colaborează la Azi; Curentul literar; Universul literar; Tomis; România literară etc. A publicat numeroase romane începând cu Un port la răsărit - 1942, Anotimpuri - 1943, Flăcări - 1945, Întoarcerea fiului risipitor, devenit în 1970 Fiul risipitor; Dunărea revărsată - 1961, Al treilea ocol al pământului - 1971, Maria şi marea - 1973, Acea fată frumoasă - 1975, Casa domnului Alcibiade - 1978, Retragerea fără torţe - 1982. A scris şi porză memorialistică, rod al numeroaselor călătorii ale autorului prin Europa şi Statele Unite, dar şi pentru copii şi tineret : Purcelul care a ajuns boier - 1945, Ferma Coţofana veselă - 1946, Ultima poveste - 1956 şi, în sfârşit, capodopera genului, Toate pânzele sus - 1954 care a cunoscut numeroase reeditări şi ecranizări. A avut o importantă activitate ca traducător din Darwin, Faduv, Goncearov, Prus, Jules Verne, A.N. Tolstoi. Distins cu Premiul Academiei pe 1961, iar în 1982 i se decernează Premiul Special al Uniunii Scriitorilor pe anul 1980. A încetat din viaţă la 19 nov. 1992, la Bucureşti.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita
Publicar un comentario
Leer más

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi
Publicar un comentario
Leer más