Ir al contenido principal

RADU TUDORAN


33. RADU TUDORAN, scriitor 


08.03.1910 Blejoi, Prahova - s-a născut RADU TUDORAN, prozator, Frate al scriitorului Geo Bogza, numele la naştere Nicolae Bogza. Începe liceul la Ploieşti, dar se transferă la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealul, după care urmează Şcoala militară de ofiţeri de la Sibiu. Ofiţer activ până în 1938, după această dată ziarist, redactor la Lumea românească; Timpul; Curentul; Evenimentul. Din 1942 se dedică exclusiv scrisului. Debutează cu reportajul Oameni care nu au ce face cu viaţa şi oameni care nu au cu ce şi-o ţine, apărut în Lumea românească şi cu nuvela Aerodromul de la Şura Mică, în Azi. Editorial debutează cu volumul de nuvele Oraşul cu fete sărace, în 1940. Colaborează la Azi; Curentul literar; Universul literar; Tomis; România literară etc. A publicat numeroase romane începând cu Un port la răsărit - 1942, Anotimpuri - 1943, Flăcări - 1945, Întoarcerea fiului risipitor, devenit în 1970 Fiul risipitor; Dunărea revărsată - 1961, Al treilea ocol al pământului - 1971, Maria şi marea - 1973, Acea fată frumoasă - 1975, Casa domnului Alcibiade - 1978, Retragerea fără torţe - 1982. A scris şi porză memorialistică, rod al numeroaselor călătorii ale autorului prin Europa şi Statele Unite, dar şi pentru copii şi tineret : Purcelul care a ajuns boier - 1945, Ferma Coţofana veselă - 1946, Ultima poveste - 1956 şi, în sfârşit, capodopera genului, Toate pânzele sus - 1954 care a cunoscut numeroase reeditări şi ecranizări. A avut o importantă activitate ca traducător din Darwin, Faduv, Goncearov, Prus, Jules Verne, A.N. Tolstoi. Distins cu Premiul Academiei pe 1961, iar în 1982 i se decernează Premiul Special al Uniunii Scriitorilor pe anul 1980. A încetat din viaţă la 19 nov. 1992, la Bucureşti.

Comentarios

Entradas populares de este blog

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...

GEORGE BACOVIA

92. GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist 4.09.1881 Se naşte, la Bacău, GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist. Numele real era Gheorghe Vasiliu, fiul unui comerciant. După studii de drept, urmate cu întreruperi, devine membru al baroului din Bacău. Nu va profesa însă nicodată având alte îndeletniciri fără legătură cu pregătirea sa profesională : învăţător suplinitor, copist, ajutor de contabil. Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună parte din timp prin sanatorii şi spitale. Redactor la revista Orizonturi Noi din Bacău. În anul 1916 debutează cu volumul Plumb, premiat de Ministerul Artelor în 1923. În anul 1925 este directorul Ateneului Cultural şi obţine Premiul Societăţii Scriitorilor. După căsătoria cu Agatha Grigorescu se mută la Bucureşti unde editează revista Orizonturi Noi. În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie de la Societatea Scriitorilor, dar va continua să presteze, cât sănătatea îi permite, munci ocazionale, cum ...

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...