Ir al contenido principal

ION IRIMESCU


24. ION IRIMESCU, sculptor


27.02.1903 S-a născut la Preoteşti, Suceava, ION IRIMESCU, sculptor. După absolvirea şcolii la Fălticeni, se înscrie la Belle Arte din Bucureşti (1924), în clasa sculptorului Dimitrie Paciurea. Este numit profesor la Şcoala normală din Fălticeni (1928). Are prima sa participare la Salonul Oficial de pictură şi sculptură (1928), pe care o continuă anual până în 1947. Obţine prin concurs o bursă de studii la Şcoala Română de la Fontenay-aux-Roses. Studiază şi la Academia de Grande Chaumiere de la Paris, cu Joseph Bernand. Expune la Salonul de Toamnă (Paris, 1932). Revenit în ţară în 1933, este profesor de liceu la Bucureşti (1936), Slatina - Olt, Iaşi (1939-1950). Din 1948 participă la toate expoziţiile de artă plastică din România şi din străinătate. În 1964 este distins cu titlul Artist al Poporului şi numit la Institutul "N. Grigorescu" din Bucureşti. Ridică Monumentul Cantemir la Bucureşti şi Milano. La 10 feb. 1975 se inaugurează Muzeul "Ion Irimescu" la Fălticeni. Este sculptorul contemporaneităţii lui, realist în forme sculpturale, reinovate faţă de înaintaşii lui, ajungând la forme sintetizate şi mult mai simplificate. Arta sa cuprinde portretul, compoziţii istorice şi muzicale, figurine şi monumente spaţiale. Portretele sunt fie ale contemporanilor, fie personalităţi ale istoriei (Mircea cel Bătrân, Dimitrie Cantemir). Unele potrete au un caracter pronunţat social : Cap de muncitor; Cap de oţelar; Sudoriţa. Meşteşugul moştenit de la Paciurea îl ajută în ştiinţa modelajului, făcând ca portretul să vibreze emoţional : Sadoveanu, Brâncuşi, Titulescu. A creat un adevărat univers al muzicii în sculptură prin personificări mitologice : Apollo; Orfeu; Euterpe. Sculptura sa este asociată şi de desen sau tuş. În general se desprinde o formă preconceput realistă, care a evoluat continuu, prin stabilizare şi chiar abstractizare, spre modern şi nou. Lucrări de referinţă : sculpturi : Victorie; Pieta; Portret de fată cu struguri; Făt-Frumos omorând balaurul; Tors antic; portrete : Ion Agârbiceanu; P. Tofi; Dinu Lipatti; Ion Jalea; D. Gheaţă; monumente : 1907 (Craiova); Vasile Pârvan (Constanţa); D. Cantemir (Bucureşti şi Biblioteca Ambroziana - Milano); Brâncuşi (Parcul Herăstrău din Bucureşti); I.L. Caragiale (Cluj-Napoca). Ref. : Deac, Mircea. Irimescu. Iaşi, Editura Junimea, 1983. Schileru, Eugen. Ion Irimescu, Meridiane, 1965.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más