Ir al contenido principal

ION IRIMESCU


24. ION IRIMESCU, sculptor


27.02.1903 S-a născut la Preoteşti, Suceava, ION IRIMESCU, sculptor. După absolvirea şcolii la Fălticeni, se înscrie la Belle Arte din Bucureşti (1924), în clasa sculptorului Dimitrie Paciurea. Este numit profesor la Şcoala normală din Fălticeni (1928). Are prima sa participare la Salonul Oficial de pictură şi sculptură (1928), pe care o continuă anual până în 1947. Obţine prin concurs o bursă de studii la Şcoala Română de la Fontenay-aux-Roses. Studiază şi la Academia de Grande Chaumiere de la Paris, cu Joseph Bernand. Expune la Salonul de Toamnă (Paris, 1932). Revenit în ţară în 1933, este profesor de liceu la Bucureşti (1936), Slatina - Olt, Iaşi (1939-1950). Din 1948 participă la toate expoziţiile de artă plastică din România şi din străinătate. În 1964 este distins cu titlul Artist al Poporului şi numit la Institutul "N. Grigorescu" din Bucureşti. Ridică Monumentul Cantemir la Bucureşti şi Milano. La 10 feb. 1975 se inaugurează Muzeul "Ion Irimescu" la Fălticeni. Este sculptorul contemporaneităţii lui, realist în forme sculpturale, reinovate faţă de înaintaşii lui, ajungând la forme sintetizate şi mult mai simplificate. Arta sa cuprinde portretul, compoziţii istorice şi muzicale, figurine şi monumente spaţiale. Portretele sunt fie ale contemporanilor, fie personalităţi ale istoriei (Mircea cel Bătrân, Dimitrie Cantemir). Unele potrete au un caracter pronunţat social : Cap de muncitor; Cap de oţelar; Sudoriţa. Meşteşugul moştenit de la Paciurea îl ajută în ştiinţa modelajului, făcând ca portretul să vibreze emoţional : Sadoveanu, Brâncuşi, Titulescu. A creat un adevărat univers al muzicii în sculptură prin personificări mitologice : Apollo; Orfeu; Euterpe. Sculptura sa este asociată şi de desen sau tuş. În general se desprinde o formă preconceput realistă, care a evoluat continuu, prin stabilizare şi chiar abstractizare, spre modern şi nou. Lucrări de referinţă : sculpturi : Victorie; Pieta; Portret de fată cu struguri; Făt-Frumos omorând balaurul; Tors antic; portrete : Ion Agârbiceanu; P. Tofi; Dinu Lipatti; Ion Jalea; D. Gheaţă; monumente : 1907 (Craiova); Vasile Pârvan (Constanţa); D. Cantemir (Bucureşti şi Biblioteca Ambroziana - Milano); Brâncuşi (Parcul Herăstrău din Bucureşti); I.L. Caragiale (Cluj-Napoca). Ref. : Deac, Mircea. Irimescu. Iaşi, Editura Junimea, 1983. Schileru, Eugen. Ion Irimescu, Meridiane, 1965.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

TUDOR ARGHEZI

74. TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg 21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg. Născut la Bucureşti în ziua de 21 mai cu numele de Ion N. Theodorescu, Arghezi se trăgea din ţărani gorjeni. O vreme chiar a copilărit în mediul ţărănesc. Cursul primar la şcoala Petrache Poenaru, gimnaziul la Dimitrie Cantemir, iar liceul la Sf. Sava. Scrie poezii încă de pe băncile liceului şi debutează la revista lui Macedonski, Liga ortodoxă, în anul 1896 semnând Ion Theo, mai apoi la Revista modernă şi Viaţa nouă, cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi, devenind cu timpul T. Arghezi. Era prieten şi a rămas toată viaţa cu N.D. Cocea, Gala Galaction şi V. Demetrius, împreună care, la 18 ani, frecventa dublurile socialiste. Tehnician la fabrica de zahăr Chitila, novice la mănăstirea Cernica, diacon la Mitropolia Ungrovalahiei din Bucureşti. În perioada 1905-1910 locuieşte în Elveţia şi Franţa şi-şi începe colaborarea la Viaţa socială, revista l
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita
Publicar un comentario
Leer más

ANGHEL SALIGNY

68. ANGHEL SALIGNY, inginer constructor (19.04.1854, Şerbăneşti, jud. Galaţi - 17.06.1925, Bucureşti). Tehnician şi bărbat politic. Studiile le urmează la lieul din Focşani şi la Postdam. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Berlin, ca să urmeze astronomia. Renunţă şi trece la Şcoala Politehnică din Charlottenburg, unde obţine, în 1875, titlul de inginer. În 1876 intră în sevriciul Căilor Ferate Române. În 1888 este însărcinat cu întocmirea proiectului podului de peste Dunăre, la Cernavodă, pe care îl începe în 1890 şi-l termină în 1895. Nenumăratele sale lucrări tehnice răspândite aproape peste tot vechiul regat din Oltenia şi până în Moldova, sunt o mărturie vie a acestui neobosit şi celui mai mare inginer român. Fost şef al Serviciului de poduri de cale ferată şi al docurilor, apoi director general al Căilor Ferate (1895), director general al podurilor şi căilor de comunicaţie pe apă (1901-1910), profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele. Devine membru şi preşedi
Publicar un comentario
Leer más