ION BARBU

40. DAN BARBILIAN - ION BARBU, matematician – poet

(19.03.1895, Câmpulung-Muscel - 11.08.1961, Bucureşti). În anii de şcoală, înclinaţia lui Barbu era spre matematică. În liceu este remarcat de Gh. Ţiţeica. Poet a ajuns, dacă ar fi să-l credem, dintr-o glumă, după cum mărturiseşte, din ambiţia de a-i demonstra colegului şi prietenului său Tudorianu, că poate să facă şi literatură. În 1914 se înscrie la secţia de matematică a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti şi-şi trece licenţa în 1921. În 1918 debutează la Literatorul lui Al. Macedonski, cu poezia Fiinţa, când semnează prima dată cu pseudonimul "Ion Barbu". Începuturile sale literare se leagă însă de contactul cu cenaclul Sburătorul. Lovinescu îl prezintă elogios în paginile revistei, ca pe "un poet nou" şi-i publică din 1919 un număr însemnat de poezii, de care poetul se va dezice mai târziu. Îşi desăvârşeşte în acelaşi timp formaţia matematică, prin studii în Germania, şi doctoratul la Bucureşti (1929). Între anii 1932, 1938-1959, a funcţionat ca profesor de matematică la Universitatea din Bucureşti. Separat, văd lumina tiparului două volume : în 1921, După melci (o plachetă ilustrată nepotrivit, ceea ce l-a făcut pe poet să ceară retragerea exemplarelor din librării) şi, în 1930, Joc secund, de fapt singura carte de poezie apărută din voinţa proprie. După această dată părăseşte poezia, nerevenind la ea decât foarte rar şi ocazional. Devine un matematician de reputaţie europeană (în geometrie există termenul "spaţiile Barbilian", ca o consacrare a studiilor sale în acest domeniu. Preocupările sale de geometrie elementară sunt de actualitate şi constituie modele ale geniului. Într-un interviu din 1927, Barbu însuşi mărturisea : "Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aşa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei". Singular în literatura română şi inimitabil, Ion Barbu rămâne un poet al esenţelor, cu un limbaj criptic, dar un poet dens, profund, tulburător : "Nu există un alt poet român care să spună mai mult în mai puţine cuvinte" (Tudor Vianu). Alte opere : Viaţa şi moartea lui Richard al III-lea de William Shakespeare (1964). Ref. : Vianu, Tudor. Introducere în opera lui Ion Barbu (1935); Pillat, Dinu. Ion Barbu (1969).