Ir al contenido principal

ION ANDREESCU


23. ION ANDREESCU, pictor


(27.02.1850, Bucureşti - 22.10.1882, Bucureşti). După gimnaziu ("Gheorghe Lazăr" din Bucureşti) se înscrie la Colegiul "Sf. Sava" (1868), unde are ca profesor pe pictorul C.I. Stăncescu. Între anii 1869-1870 se înscrie la Şcoala de arte Frumoase din Bucureşti, în clasa pictorului Th. Aman. Debutul artistic îl are prin participarea la Expoziţia artiştilor în viaţă (1874). Pictează în regiunea Buzăului, fiind numit şi profesor la Şocala de meserii. Pleacă la Paris (1879) şi expune la Salonul parizian. Ajunge la Barbizon, alături de N. Grigorescu, G.D. Mirea şi Alexandru Djuvara. Pictorul N. Grigorescu a avut un rol important în formarea lui Andreescu, de la care a deprins autonomia expresiei plastice şi importanţa personalităţii. Un rol important l-a avut pictarea în peisaj la Barbizon, formându-şi o viziune proprie pe o concepţie vizuală, realistă asupra picturii. Culoarea la el are un atribut funcţional, de ritmare plastică a formei. Pictura lui este realistă, dar conţine o tendinţă spre redarea în profunzime şi în esenţă a naturii. Este diversă ca temă, cu tablouri de mici dimensiuni, ca nişte bijuterii cristaline. Destinul său a fost însă dramatic. Şi-a învins suferinţa prin pictură, figura sa se ridică superior şi inimitabil deasupra celorlalţi pictori. Valoarea sa depăşeşte pe cea naţională, dobândind un loc special în ansamblul picturii europene. Dintre cele mai importante picturi, reţinem : Autoportret; Cap de copil; Viaţa la Buzău; Ulcica cu flori; Târg la Drăgaica; Iarna în pădure; Stradă la Barbizon; Iarna la Barbizon; La marginea pădurii; Vincent van Gogh; Cap de fată ş.a. Ref. : Bogdan, Radu. Andreescu. Meridian, 1969. Varga, Vasile; Costescu, Eleonora. Andreescu. Meridiane, 1976.

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

19. CONSTANTIN BRÂNCUŞI sculptor, pictor (21.02.1876, Peştişani, Tg. Jiu - 16.03.1957, Paris) Între 1885 - 1895 a urmat Şcoala de arte şi meserii din Craiova. În 1897 este trimis la Viena pentru lucrări decorative în lemn, comandate pentru Castelul Peleş. În 1898 se înscrie la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. În 1904 a sosit la Paris, unde expune prima dată, în anul 1906. A refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, alăturându-se lui Modigliani, Henri Russeau, Apollinaire şi Marcel Duchamp, care-i vor deveni prieteni. Este momentul în care Brâncuşi refuză dominaţia modelului şi a modelajului realist după natură. Schimbarea concepţiei sculpturale îl apropie de acei artişti care preferă puritatea formei. În atelierul său sunt prezenţi acum James Joyce, Jean Cocteau, Henry Moore, figuri ce reprezentau sau susţineau noile curente artistice. În aceeaşi perioadă expune şi la Bucureşti, la Tinerimea artistică unde este premiat (1809). Continuă să expun...
Publicar un comentario
Leer más

NICOLAE BAGDASAR

9. NICOLAE BAGDASAR  filosof S-a născut la Rosieşti, fostul judeţ Fălciu, într-o familie de ţărani. După liceul din Bârlad a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti şi Berlin. Reîntors în ţară, avea să se ilustreze ca un pasionat dascăl şi cercetător în domeniul disciplinelor filosofice, un strălucit editor, precum şi ca unul dintre cei mai reprezentativi filosofi români implicaţi în conducerea revistei de profil şi a Societăţii române de filosofie în care a prezentat un număr important de conferinţe apreciate pentru noutatea ideilor comunicate, stilul lor şi activitatea esenţială pentru dezvoltarea filosofiei româneşti a timpului. În lucrările sale, a abordat o vastă şi importantă problematică istorico-filosofică, de filosofie a istoriei şi culturii, teoria cunoaşterii, logică şi axiologie. Format la şcoli neokantiene, admirator al fenomenologiei lui Husserl şi profund cunoscător al filosofiei lui Kant, pe care o socotea un moment de răscruce în istoria un...
Publicar un comentario
Leer más

BELA BARTOK

48. BELA BARTOK, muzician (25.03.1881, Sânnicolaul Mare – 26.09.1945, New York). Compozitor ungur. Începe să cânte la pian sub îndrumarea mamei sale. Naţionalist convins, se face cunoscut prin poemul simfonic Kossuth. Îşi urmează cariera de pianist, iar în 1905 s-a prezentat la Concursul Rubinstein de la Paris, pe care l-a câştigat, însă, Wilhelm Backhaus. Lovit în orgoliul său de pianist, revine la Budapesta şi se consacră cercetării tradiţiilor populare ungare. A devenit profesor la Academia de Muzică din Budapesta (1907), sub influenţa lui Strauss. A încercat o recreare a folclorului prin intermediul vocii cu cele Nouă cântece populare româneşti sau Cele opt cântece populare ungureşti. A compus Improvizaţii pe cântece ţărăneşti pentru pian şi cele Două sonate pentru vioară şi pian, lucrări care şi-au păstrat până astăzi întreaga noutate. I-a fost comandată o lucrare pentru sărbătorirea celei de-a 50-a aniversări a Unirii dintre Buda şi Pesta. Aşa avea să ia naştere Suita...
Publicar un comentario
Leer más