23. ION ANDREESCU, pictor
(27.02.1850, Bucureşti - 22.10.1882, Bucureşti). După gimnaziu ("Gheorghe Lazăr" din Bucureşti) se înscrie la Colegiul "Sf. Sava" (1868), unde are ca profesor pe pictorul C.I. Stăncescu. Între anii 1869-1870 se înscrie la Şcoala de arte Frumoase din Bucureşti, în clasa pictorului Th. Aman. Debutul artistic îl are prin participarea la Expoziţia artiştilor în viaţă (1874). Pictează în regiunea Buzăului, fiind numit şi profesor la Şocala de meserii. Pleacă la Paris (1879) şi expune la Salonul parizian. Ajunge la Barbizon, alături de N. Grigorescu, G.D. Mirea şi Alexandru Djuvara. Pictorul N. Grigorescu a avut un rol important în formarea lui Andreescu, de la care a deprins autonomia expresiei plastice şi importanţa personalităţii. Un rol important l-a avut pictarea în peisaj la Barbizon, formându-şi o viziune proprie pe o concepţie vizuală, realistă asupra picturii. Culoarea la el are un atribut funcţional, de ritmare plastică a formei. Pictura lui este realistă, dar conţine o tendinţă spre redarea în profunzime şi în esenţă a naturii. Este diversă ca temă, cu tablouri de mici dimensiuni, ca nişte bijuterii cristaline. Destinul său a fost însă dramatic. Şi-a învins suferinţa prin pictură, figura sa se ridică superior şi inimitabil deasupra celorlalţi pictori. Valoarea sa depăşeşte pe cea naţională, dobândind un loc special în ansamblul picturii europene. Dintre cele mai importante picturi, reţinem : Autoportret; Cap de copil; Viaţa la Buzău; Ulcica cu flori; Târg la Drăgaica; Iarna în pădure; Stradă la Barbizon; Iarna la Barbizon; La marginea pădurii; Vincent van Gogh; Cap de fată ş.a. Ref. : Bogdan, Radu. Andreescu. Meridian, 1969. Varga, Vasile; Costescu, Eleonora. Andreescu. Meridiane, 1976.
Comentarios
Publicar un comentario