26. GHEORGHE MARINESCU, medic neurolog
(28.02.1863, Bucureşti - 15.05.1938, Bucureşti). Rămas timpuriu orfan de tată, a urmat studii secundare la Seminarul teologic din Bucureşti (1874-1881), apoi studii inginereşti la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, timp de un an, pentru ca, în 1883, să se înscrie la Facultatea de Medicină. Interesul arătat tehnicii şi-a dovedit din plin utilitatea în cariera sa de medic, prin aplicarea tehnicii celei mai noi în medicină. Susţinut şi îndrumat de Victor Babeş, obţine succese strălucite. În 1890, la numai 27 de ani, descoperă cauza "maladiei lui Friedrich" (aceasta provoacă grave tulburări de echilibru). Susţine doctoratul în medicină la Paris. Revenit în ţară, i se creează o catedră de Boli nervoase şi electroterapie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, unde a predat timp de 4 decenii (1897-1938). Întemeietor al Şcolii Româneşti de Neurologie, este autorul a peste 1000 de lucrări de mare originalitate. În 1909 a publicat o monografie asupra celulei nervoase, opera sa fundamentală. A folosit pentru prima dată în lume cinematografia în investigaţia ştiinţifică, studiind tulburările mersului în diferite afecţiuni neurologice. Este unul din primii cercetători din lume, care are curs la electroencefalografie, pentru studiul bolilor creierului. A fost cel dintâi savant care a reuşit să vadă la microscop celula nervoasă vie (cultivând ţesut nervos în afara organismului). În problema mecanismelor îmbătrânirii a elaborat o concepţie proprie, ţinând de modificările în biochimia celulelor nervoase. A fost ales membru a 36 de academii şi societăţi ştiinţifice din lume (din 1905, membru al Academiei Române). A fost, fără îndoială, o autoritate mondială în tot ceea ce priveşte celula nervoasă şi în general a sistemului nervos. Lucrări de referinţă : Nevroza traumatică şi accidentele muncii (1907); La cellule nerveuse (2 vol. 1909); Viaţa, sufletul şi opera lui Pasteur (1923); Studii asupra evoluţiei şi involuţia celulei nervoase (1906); Encefalita letargică (1920); Reflexele condiţionate (1936).
Comentarios
Publicar un comentario